Bad Dream

Capitolul 2.

Wow! Deci, Rose tipa la el pentru ca se saruta mai devreme cu o asa-zisa zdreanta . Clar e foarte nervoasa... dar de ce? Sunt impreuna si nu mi-a spus?

-De ce-ai facut asta idiotule? spune Rose putin mai calma.

-Da' ce am facut asa de rau? Imi traiesc viata ... si doar ca sa stii ,ne-ai cam deranjat!

-Ce-ai facut , huh? I-ai dat saracei blonde sperante! Serios acum... de la aia la Brianna e o diferenta mare. Te-ai aruncat in bratele primei disperate pe care ai gasit-o sau ce? ~stai... tocmai a spus intr-un mod indirect ca ma place?~ Si de ce ai fost asa nesimtit cu ea? Crezi ca in felul asta al tau de tip rau cresteai in ochii ei sau ce?

-Si daca alegeam o roscata , tu tot BLONDA o vedeai. Si stii prea bine ce inseamna Brianna pentru mine! N-ai idee cum e sa stiu ca nu simte nimic pentru mine si aveam nevoia de ceva care sa ma calmeze. Puteam foarte bine sa ma duc sa ma tai, dar ti-am promis ca nu o mai fac!

-Oh, Edi... am incercat sa vorbesc cu ea, doar ca s-a sunat si banuia ceva. Dar nu am cum sa te ajut daca tu te duci la alte fete din liceu...

-Stiu...

Dupa aceea s-au imbratisat. Eu mai aveam putin si plangeam. Nu stiam ca Edi se taia si in plus si eu il placeam de ceva vreme. Nu stiam ce ar trebui sa fac. Prinsa in gandurile mele nu mi-am dat seama ca ei ma observasera. Abia cand am auzit-o pe Rose tipand la mine ca o disperata si aratand sper Edi care alerga spre partea opusa m-am trezit din transa in care eram. Fara sa gandesc am luat-o la fuga spre el, dar n-aveam sanse sa-l ajung, asa ca am incetinit si "m-am impiedicat lovindu-ma foarte tare la picior".
-Au!

-Brianna! Esti bine? spune Edi care acum era langa mine... wow a fost rapid.

-Da ... au...

-Trebuie sa mergem la cabinet! spune el si ma ia pe sus.
Se pare ca-s o actrita buna. Poate o sa ma duc la cursuri intr-o zi.
In fine. Asta nu-i deloc important acum. Edi chiar ma ducea la cabinet , iar eu nu aveam nimic.

-Stai! am spus eu intr-un final. Lasa-ma jos.

-Dar , piciorul tau...

-Nu are nimic. Trebuia sa-ti atrag atentia...

-Te ascult.

-Ămm... e adev...

-Da. Tot ce ai auzit este adevarat. Te iubesc.

A spus cele doua cuvinte. Acele doua cuvinte care nu le-am mai auzit de mult timp. Acele doua cuvinte care ma faceau sa zambesc inexplicabil si care ma fac sa ma simt speciala. L-am luat in brate si i-am soptit "si eu te iubesc". Auzind acestea , m-a strans tare in brate. Nu voiam ca acel moment sa se termine. Rose statea intr-un colt si se uita la noi cu un zambet calduros pe fata.
Dupa un timp el s-a desprin din imbratisare si s-a uitat in ochii mei. Ochii lui verzi care acum emanau fericire ascundeau greutatile prin care a trecut. Acest gand mi-a adus aminte de faptul ca el se taia. Mi-am coborat privirea pe mainile lui, totul parea in regula.
- Edi, de ce nu ti-am observat niciodata taieturile?
Si-a lasat capul pe spate, incercand sa ezite.
- Nu voiam ca voi sa ma credeti slab ~a luat un sevetel umed si si-a sters mana , aparand semne de la taieturi~ . Foloseam fondul de ten al mamei si bandanele ca sa le pot ascunde.

- Pai si Rose de unde stia?

- Intr-o zi...