Bad Dream

Capitolul 5

Cineva ma zguduie puternic. As vrea sa ma ridic, dar nu pot, salteaua patului meu e prea comoda.
- Brianna! Trezeste-te! E ora 11.
Nu era vocea lui Jade care ma trezea in fiecare dimineata. Era o voce barbateasca. M-am ridicat usor in fund si mi-am lasat capul intre palme. Am luat o gura mare de aer dupa care am inhalat dulcele aer din camera. Am dat de un parfum barbatesc bine cunoscut . M-am lasat usor in bratele lui protective, simtind iubirea pe care mi-o transmitea. Nu trebuia sa-mi deschid ochii ca sa-mi dau seama cine era.
Imi era dor de zilele in care venea sa ma trezeasca de dimineata ca sa ma duca la scoala. Primii trei ani de scoala au fost minunati. Tata ma ducea la scoala si tot el ma lua. Nu o sa uit niciodata povestile inventate de el pe care le spunea de fiecare data cand se terminau orele.
La inceput clasei a IV-a , firma la care lucra a dat faliment si a trebuit sa-si gaseasca alt loc de munca. Nu dupa mult timp un prieten i-a propus sa-si deschida o firma de constructii impreuna. De atunci Jade a trebuit sa-i ia locul si nu a mai fost la fel. Ea incerca sa fie ca si el , dar din pacate nu putea sa-i tina locul.
Dupa doi ani, mama a fost transferata in cealalta parte a orasului si saraca Jade trebuia sa tina si locul ei. Imi facea mancare, ma ajuta la teme, ma lua de la scoala. In acelasi timp ea mergea la liceu , isi facea toate temele, invata pentru examene , pe care le lua aproape mereu cu zece. Niciodata nu a comentat.
Mereu ma macina insa o intrebare: ,,de ce nu-i mai vad de loc pe cei doi care m-au adus pe lume?". Incercam sa-mi gasesc singura raspuns, dar ajungeam de la o idee buna la aberatie. Trebuia sa stiu motivul, asa ca intr-o seara mi-am facut curaj si am intrebat-o pe Jade. S-a asezat langa mine in pat si m-a luat in brate. La inceput statea si se uita in gol , parca gandindu-se ca sa-mi spuna. Dupa un timp mi-a raspuns , spunandu-mi ca parintii sunt mereu plecati pentru ca ne iubesc si ca vor sa ne ofere un trai fara lipsuri .
Asta era adevarat, aveam un statut social bun si niciodata nu duceam lipsa de ceva. Imi placea sa primesc mereu ce voiam , dar golul pe care il lasase lipsa lor nu putea sa fie umplut de bunuri dorite. Acel gol ramane acolo pentru totdeauna. Stiu foarte bine ca Jade nu voia ca acel gol sa existe si incerca sa le tina locul.
Uneori ma gandesc, cum ar fi fost viata noastra daca parintii aveau alte locuri de munca. N-am vrut sa arat niciodata ca sufar din faptul ca parintii mei sunt plecati mai mereu, in special lui Jade.
De fiecare data cand prietenii mei se certau cu parintii lor sau daca nu-i lasau sa faca ceva si vorbeau cu mine imi spuneau cat de norocoasa sunt ca ai mei sunt mereu la serviciu. Nici nu-si dau ei seama cat as vrea sa fiu in locul lor. Sa fie langa mine la fiecare nota proasta, la fiecare despartire, la fiecare necaz, la fiecare reusita. Dar , nu puteam sa par slaba, doar aprobam in tacere si afisam un zambet fortat.
Lipsa parintilor te maturizeaza repede si-ti dai seama ca acele hartii cu valoare dupa care alearga toata lumea, sunt un nimic daca n-ai cum sa te bucuri de ei impreuna cu cei dragi.

- Cum ai dormit , scumpo?~Tata ma trezeste din gandurile mele , eu deschizandu-mi ochii lenes.

- Bine. Mi-a fost dor de zilele in care veneai sa ma trezesti. ~spun inca imbratisandu-l.

- Si mie!

- Cum de nu esti inca la serviciu?

- Am sunat la birou si le-am spus ca azi nu vin. Pe langa sef, mai sunt si parinte. Un parinte care nu si-a dat seama pana acum cate a facut sora ta si cat de mult aveati amandoua nevoie de noi. Imi pare rau ca Jade a trebuit sa ne inlocuiasca pana acum. Imi pare sincer rau.

- Nu-ti face griji ,tata. Jade a facut o treaba grozava. E uimitoare!

- Stiu draga mea.

Si atunci , s-a intamplat ceva foarte ciudat. Tata a cazut prin podea intr-o gaura neagra si neterminabila din care se auzeau zgomote ciudate.
Atunci, am deschis cu adevarat ochii tipand. Eram doar eu in camera. Nici urma de tata. A fost doar un vis, doar un amarat de vis.
- Ce s-a intamplat? Esti bine? spune Jade gafaind ,cand a intrat in camera.

- A fost doar un vis. El nu a fost cu adevarat aici! spun eu ,siroaie de lacrimi curgandu-mi cu rapiditate pe fata rosie.

- Of... Bri. Gata. Nu mai plange. Totul e bine acum. Cine nu a fost cu adevarat aici?

- T-t-tata.

Jade se uita le mine cu parere de rau. Si ei ii era dor sa stea cu ei. Se vede asta in ochii ei mari si tristi care incearca sa acopere asta, dar in zadar.