Aleasa regelui

Capitolul 12

   Evelyne stătea la masă având o privire de a dreptul visătoare simțea că plutea. Momentele pasionale de aseară nu îi dispareau deloc din minte. Mintea ei se gândea doar la cât de blând, frumos, gentil, sexy și dulce putea să fie Sebastian efectiv nu-i găsea niciun defect. Se simțea norocoasă că dăduse peste un așa bărbat minunat.

   — Hei, fato! Nu mă bagi în seamă? 

   Spuse Anka care de mai bine de câteva minute încearcă să îi atragă atenția.

   — Scuze, nu te-am văzut când ai venit.

   — Poftim? Am venit împreună la masă. Ce e cu tine de ești așa aeriană, Evelyne?

   Fata își dădu seama că Evelyne se comporta așa din cauza unui anumit vampir, dar voia ca Evelyne să-i recunoască că este îndrăgostită de fratele ei.

   — Mintea mea nu mai procesează corect. Am fluturi în stomac și simt că plutesc pe un nor alb. M-am îndrăgostit Anka, asta face dragostea din mine se pare. Îi spuse Evelyne punându-și o mână pe cap zâmbind.

   — Nu știu cum te-a cucerit fratele meu și nici nu sunt curioasă să îi aflu tehnicile, dar se vede pe fața ta că ești amorezată rău. Și dacă stau bine să mă gândesc și iubițelul tău e în aceeași situația din câte mi-a zis Matteo. Spuse aceasta râzând de starea în care erau cei doi îndrăgostiți.

   — Râzi tu râzi, dar sper să-ți găsești alesul cât mai repede ca să vezi și tu cum e. Spuse Evelyne, dar Anka brusc se întristă.

   — Am spus ceva greșit? Întrebase fata neînțelegând ce îi cauzase Ankăi starea asta.

   — Nu ai spus nimic rău, doar că nu sunt sigură că alesul meu mai trăiește. Vino să-ți arăt ceva.

   Spuse fata și o trase  de mână pe Evelyne până ce ajunseseră în dormitorul ei. Anka își ridică tricoul roșu pe care îl purta până sub sâni arătându-i fetei un semn în formă de coroniță dar care era acoperit de o mică cicatrice.

   — Acest semn arată că alesul meu a avut un rang înalt, dar cicatricea reprezintă că nu mai trăiește. În cazul în care alesul sau aleasa ta își pierde viața semnul dispare sau în cazul meu apare o cicatrice pe el.

  Poveștește fata cu lacrimi în ochi care se chinuie să nu le verse. Vrea să pară puternică, dar în sufletul său e o adevărată luptă. Faptul că știe că persoana pe care trebuia să o iubească nu mai trăiește îi aduce multă durere în suflet.

   — Îmi pare rău că am deschis acest subiect. Își ceru iertare Evelyne, nici nu îsi putea imagina câtă durere era în sufletul fetei și cu toate că nu știa asta se simțea groaznic că deschise acest subiect.

   — E în regulă. Aș vrea să rămân câteva clipe singură dacă se poate. În plus sunt sigură că Sebastian te caută.

   — Sigur. Spuse Evelyne și părăsi dormitorul Ankăi. În secunda în care cumnata sa părăsi camera Anka se trânti în pat luându-și perna în brațe și începe să verse lacrimi în liniște.

   În schimb Evelyne mergea pe holul lung al castelului spre dormitorul ei și a lui Sebastian și se simțea groaznic că simpla ei glumă o rănise pe Anka. Voia să stea să se simtă mai bine, dar din moment ce o persoană cere să rămână singură trebuie să o lași în pace până își revine. Așa era și ea nu suporta ca cineva să o vadă supărata așa că dorea să rămână singură. Evelyne era așa de prinsă în gânduri încât nu observă că Sebastian stătea în fața ei așa că capul ei făcu contact cu pieptul lui tare. Era să cadă, dar Sebastian o prinse și o trase rapid în brațele sale călduroase.

   — Ce s-a întâmplat? Întrebase Sebastian când observase tristețea de pe chipul iubitei sale.

   — Nu am vrut să o rănesc, dar nu am știut. Îi răspunsese fata lăsând câteva lacrimi de părere de rău să curgă pe obrajii ei palizi. Sebastian nu știa la ce se referea aleasa lui, dar o lua în brațe și în câteva secunde ajunsese în dormitorul lor.

   Se așeză pe pat și o puse pe Evelyne în brațele sale. O sărută pe frunte și apoi îi șterge blând și îngrijorat lacrimile. Nu suporta să-și vadă micuțul înger plângând.

   — Sunt sigur că nu ai vrut să rănești pe nimeni. Dar explică-mi ce s-a ca să te pot ajuta. Spuse regele blând mângâindu-i liniștitor spatele.

   — Am făcut o glumă proastă, dar jur că nu am știut că alesul Ankăi nu mai trăiește. S-a întristat și e numai din cauza mea. Îi răspunse și mai scăpă câteva lacrimi. Regele înțelegând acum unde era problema. Observa că aleasa lui ținea la sora lui de aceea se simțea atât de vinovată.

   — Anka nu s-a supărat că ai deschis acest subiect, doar că o doare mult. Dar o să vezi că o să-și revină și o să o vezi toată un zâmbet. O liniști acesta.

   — Bine. Pur și simplu mă gândesc că dacă aș fi fost în locul ei nu aș fi putut rezista simplu gând să te pierd mă omoară. Îi recunoscu Evelyne lui Sebastian și acesta o sărută scurt pe buze.

***
Sebastian o lăsase câteva minute pe iubita sa singură pentru a vedea ce face sora lui. De obicei când își aduce aminte de pierderea alesului ei cade într-un fel de stare de depresie și el voia să o scoată din acea stare. Ajunse în fața dormitorului ei și bătu de două ori la ușa și deschise ușa când auzi din cameră un scurt intră. După cum bănuia sora lui era întinsă în pat stând cu perna în brațe ștergându-si lacrimile. Se apropia de ea și o ia în brațe.

   — Știu că suferi, nu trebuie să-ți ascunzi suferința de mine. E păcat ca scumpa mea surioară cu ochii ca cerul să verse lacrimi amara. Spuse Sebastian și o făcu pe fată să chicotească.

   Mereu simpla prezența a fratelui ei o făcu să se simtă mai bine în situații de felul acesta. O lăsă să se liniștească și voia să îi dea o sarcină care o va bucura. Voia ca sora lui să îi organizeze nunta, mai ales că Anka iubește să ajute la organizarea evenimentelor.

   — Vreau să mă ajuți cu ceva. Vreau ca tu să îmi organizezi nunta, vrei să mă ajuți cu acest lucru? Cât ai clipi Anka se ridică din îmbrățișarea fratelui său își șterse lacrimile și acceptă cu zâmbetul pe buze.

   — Eu voi pleca cu Evelyne pentru câteva zile în lumea oamenilor pentru a-și vizita mătușile. Am profundă încredere în tine să te ocupi de acest lucru, mai ales că de când eram copii plănuiai cum îmi organizezi nunta. Spuse regele amintindu-și de momentele din copilărie în care sora lui îi pregătea "nunta" dintre el și o păpușa de a ei.

   — Nu o să te dezamăgesc. Încep de acum. Spuse fata și ieși bucuroasă pe ușă lăsând singur pe fratele său în dormitor.

Hei, hei. În capitolul acestea am scris câteva lucruri despre sora regelui ca să o cunoasteți mai bine. Dar ca un mini spoiler vă spun că întreg volumul II al acestei serii cu vampiri va fi despre ea. Seară faină și ne revedem mâine cu noi capitole.🤍