Aleasa regelui

Capitolul 5

   Evelyne era foarte confuză și speriată de ce se întâmpla, atacul de la lac, spusele acelui monstru și nu în ultimul rând, acest bărbat cu o frumusețe letală o făceau să creadă că este un vis, mai bine zis, un coșmar. Își ia ochii de la Sebastian și fără să stea prea mult să gândească își închide ochii mușcându-și mâna stângă așa de tare încât suspină de durere, credea că această acțiune o va face să se trezească.

   Dar spre dezamăgirea ei nu se întâmplă acest lucru, își deschise ochii fiind în aceeași cameră și în fața lui Sebastian care o privea confuz.

   — De ce te-ai mușcat de mână? Întreabă regele serios, dar cu totul amuzant de gestul partenerei lui.

   — Am crezut că dacă mă mușc de mână mă voi trezi din acest vis. Șopti fată rușinoasă de ceea ce a făcut, credea că acum bărbatul o crede sărită de pe fix.

   — Dar nu este un vis iubito, ești aleasa mea și viitoarea regină a acestei lumi. Încerca Sebastian să o facă să înțeleagă lipindu-și palmele de obrajii fini și moi ai fetei.

   — Îmi vei face rău? Întreabă aceasta dând drumul unei lacrimi care cade pe una din palmele regelui. Acesta fu luat în surprindere de întrebarea alesei lui, voia să o facă să se simtă în siguranță, nu să îi fie teamă de el.

   — Nicioadată, tu ești a mea și o să prețuiesc toată viața mea. Spune și o sărută drăgăstos pe frunte.

   — Care este numele tău, frumoaso?

   — Eve. Evelyne.

***

   Regele ieși din dormitorul său lăsând-o pe Evelyne să doarmă, mica lui pereche fuse atât de obosită de adormise la pieptul lui în momentul în care o asigurase că nu trebuia să simtă frică alături de el.

   — Seba! Fu acesta strigat, în fața lui apărând sora sa.

   — Cu ce te pot Anka? Întreabă acesta știind prea bine ce dorește sora sa.

   — Nu mă lua pe mine cu de astea, vreau să îmi cunosc cumnata! Zice Anka care se îndreptă spre dormitorul fratelui său, dar Sebastian o opri.

   — Anka, Evelyne acum doarme e foarte obosită, te poți duce mai târziu la ea.

   — Doamne ce nume drăguț are. Zice această sărindu-i în brațe. Evy și Seba, ce frumos sună. Bine hai că te las, am alte treburi de făcut până am să îmi întâlnesc cumnata. Și Seba, stai calm că am să am de gând să îi povestesc fiecare întâmplare rușinoasă din copilărie despre tine.

   — Să nu îndrăznești că îți iei adio de la rangul de prințesă. Îi spune Sebastian Ankăi, știind că sora lui era în stare de așa ceva.

   — Ți-am mai spus că nu mă interesează acest rang! Spune și pleacă de lângă fratele său.

***

   Ceva timp mai târziu Evelyne se trezise și simțea cum foamea o cuprinde, încă nu îi venea să creadă ceea ce i se întâmpla, dar avea de gând să accepte acest lucru. Se ridică din pat, dar nici bine nu atinsese podeaua că ușa se deachisese pe ea intrând o fată brunetă cu ochii de cer mai pur verde.

   — Nu îmi vine să cred, ești așa de frumoasă. Spune fata lându-o pe Evelyne strâns în brațe. Evelyne fu surprinsă de gestul fetei, dar totuși își facuse curaj să răspundă.

   — Mulțumesc, dar tu cine ești? O întreabă când îi dădu-se drumul din îmbrățișarea de urs.

   — Numele meu e Anka și sunt sora lui Sebastian, mă bucur nespus de mult Evelyne, că însfârșit Sebastian te-a găsit. Cum te simți? O Întrebă, iar Eve simțea nevoia să își descarce gândurile cuiva. Îndr-adevăr Anka era o străină, dar simțea că putea să aibe încredere în ea.

   — Bine oarecum, dar sunt extrem de confuză.

   — Pentru asta sunt eu aici, haide zi-mi ce ai pe suflet. Spuse Anka în timp ce se așezase pe pat lângă Evelyne.

***

   Sebastian era în biroul său semând niște hârtii, dar mintea lui era numai la Evelyne care îl vrăjise din prima secundă în care a văzut-o. Voia să își petreacă toată ziua cu ea, dar aflase că nebuna de Anka deja îi dăduse târcoale fetei și nu voia să strice o posibilă prietenie între cele două.

   Își terminase treaba și acum să întreptă spre dormitorul său, deschise ușa camerei, dar nu era nici o urmă de Evelyne, dar se liniști atunci când auzi apa dușului curgând, semn că Evelyne se afla acolo. Nu trec nici cinci minute că regele fu surprinsă de perechea sa care ieșise din baie doar cu un prosop pe ea care nu îi acoperea mare lucru din corp.

   La rândul său, Evelyne era surprinsă să îl vadă pe Sebastian în cameră fiind conștientă că purta doar un prosop minuscul, dar nu își putu abține nervii atunci când regele îi analiza cu nerușinare trupul, privirea lui arzând-o.

   — Te poți întoarce cu spatele măcar. Îi zice fata dându-și ochii peste cap.

   — Nu este nevoie, draga mea, în fond vei fi viitoarea mea și este normal să te prind în asemenea ipostaze. Îi comunică rânjind alesei lui afișându-și în rânjet pervers.

   — În primul rând ești un nesimțit și în al doilea rând, cine a zis că eu mă căsătoresc cu tine? Zice și își strânge mai tare prosopul de corp fiindcă mai avea un pic și îi dezvăluia sânii.

   — Eu. Zise regele în timp ce se apropia de fată, aceasta fără să vrea făcu câțiva pași până se lipi de peretele rece cu spatele, regele reușind să ajungă față în față cu ea punându-și ambele mâine de talia mică și subțire a fetei.

************************************
Bună! Mă bucur că am reușit să postez tot astăzi și mai ales un capitol atât de lung. Și nu fiți dezamăgiți că scena va continua în capitolul următor care posibil îl voi posta mâine sau poimâine.

Păreri? Ce părere aveți despre Anka sora regelui credeți că va lega o prietenie cu Evelyne?