Aleasa regelui

Capitolul 14

   Discuția dintre Sebastian și mătușiile lui fusese una încinsă deoarece femeile nu erau de acord ca nepoata lor să plece cu el. Bineînțeles că întreg adevărul despre cine era de fapt Sebastian nu puteau să-l spună, dar nici micul lor plan pus la punct nu funcționase. Așa că Sebastian apelase la costrângere ca să poată pleca liniștit alături de partenera sa din casa celor două femei sărite de pe fix.

   În momentul de față cei doi se aflau într-o mașină de la castel condusă de un vampir din garda regelui și altul stând pe celălat scaun din față. Mai aveau puțin și ajungeau la portarul dintre lumi pe unde trebuiau să treacă pentru a ajunge în lumea vampirilor.

   — Îmi va fi dor de locul ăsta. Spune Evelyne îndurerată că părăsește pământul unde a locuit atâțea ani. Dar vreau să fiu alături de tine. Continuă și își sprijini capul de umărul lui Sebastian.

   Inima acestuia bubui de fericire când auzi declarația micuței lui regine. Era clar că fata dezvoltase sentimente observă el, acest lucru aducându-i doar bucurie fiindcă se temea că aleasa lui nu ar fi ținut la el. După toate astea se aplecă și îi sărută blând obrazul.

   Mai aveau doar câteva minute până să ajungă la portar așa că regele o trase pe Evelyne în brațele sale și îi dăduse o poțiune să bea. Fata se uita suspect la sticluța pe care i-o întinse Sebastian, dar nu mai spusese nimic și înghiți lichidul ce avea gust de lămâie. Fata se lasă moale în brațele lui Sebastian și adormi peste câteva secunde. Regele îi dăduse acea poțiune fiindcă nu voia ca iubita lui să se sperie de toate lucrurile ce aveau să apară în portar începând de la întuneric până la țipetele groaznice a spiritelor ce au rămas blocate între lumi. Era mai bine că recurse la asemenea gest.

***

   Prinseța Anka se află în holul castelului și explica servitorilor cum să aranjeze aranjamentele florale în sala balului începând de la arcada din trandafiri albaștrii și albi până umilele decorațiuni pentru mese, își luase sarcina bine în serios. Observase că cumnata sa adoră albastrul de asta și alesese acea culoare să predomine. Nu era supărată pe ea că deschise subiectul cu  alesul ei se simțea prost că se purtase așa cu ea. Și nici măcar nu a mai apucat să vorbească înainte să plece în lumea oamenilor fiindcă fratele ei imbecil îi dăduse o poțiune de somn. Ieși din sala de bal întreptându-se spre dormitorul ei, dar când ajunsese în mijlocul holului dăduse nas în nas cu fratele ei care o are pe Evelyne în brațe adormită.

   — Imbecilule, iar i-ai dat porțiunea aia? Știi doar ce efect are asupra oamenilor. Acea poțiune putea ține adormiți oamenii zile chiar și săptămâni. Să te văd eu cu cine te însori dacă nu se trezește până la nuntă. Spune aceasta serios.

   — Și mie mi-a fost dor de tine surioară. Spuse acesta sarcastic. Acum dacă nu te superi mă lași să mă duc să îmi pun aleasa în pat?

   — Am să-i spun tot lui Evelyne despre poțiune, doar așa fiindcă m-ai enervat.

   — Anka, dacă faci asta o să... Dar regele nu își mai termină fraza fiindcă iubita lui soră deja plecase de lângă el.

   Oftă și își continuă drumul spre dormitorul lor, nu își folosi viteza de vampir pentru a nu o trezi. Cu toate că aceasta avea să doarmă câteva zile bune nu se putea îndura să o trezească. Chipul ei de înger în timp ce dormea îi liniștea sufletul rece întotdeauna, îi plăcea să privească cum dormea.

   Devenise rutina lui preferată să o vadă pe frumoasa lui iubită dormind. În cele din urmă ajunse în dormitor și o întinse pe micuța lui regină în pat. El căuta o pereche de pijamale și își permise să o dezbrace pentru a o schimba în pijamale pentru a dormi mai comod. Cu greu se abținu să nu mângâie trupul bine conturat al partenerei lui, dar își duse misiunea până la capăt și o înveli cu pătura și o sărută scurt pe buze lăsând-o să doarmă în liniște.

***

   — Neața!! Hai trezește-te avem multă treabă azi! Se trezi Evelyne și o auzi țipând la urechea ei pe cumnata sa care urla ca o descreierată.

   — Încă cinci minute Anka și promit că vin. Spusese aceasta când văzu că fata încă nu plecase din camera și patul ei.

   — Nu te mai las nici cinci minute de trei zile dormi încontinu. Nunta e peste două zile și rochia ta de mireasă nu e gata. Auzind toate astea Evelyne sări din pat tot somnul dispărundu-i fiind mirată de ceea ce spusese Anka.

   — Cum adică am dormit trei zile? Eu niciodată nu am dormit așa de mult. Îi spuse încă uimită de cât de mult putuse dormi.

   — Linisteste-te nu e vina ta, e vina lui Sebastian. Ți-a dat să bei o poțiune de somn ca să nu vezi toate ororile din portar și acesta e efectul asupra oamenilor. Dormeai și mai mult dacă nu puneam vrăjitorul să îti facă un mixt din plante care sa te trezească.

   Fata analiză toate informatiile pe care îi le spusese Anka și își aduse aminte de sticluța pe care Sebastian i-o dase și se înfuriase pe el. Ea a avut încredere și a băut ce ia dat, dar totusi trebuia să-i spună în ce constă acea poțiune.

   — Îți văd privirea criminală, dar îl poți omorî mai târziu pe Sebastian. Acum îmbracă-te, mergem la masă și apoi la croitor.

***
   Fetele ajunseseră în sala de mese și se așezaseră la masă. O servitoare pusese în fața lui Evelyne o tavă cu toate felurile ei de mâncare preferate și în fața Ankăi în pahar ce conținea sânge.

   — Mănâncă. O îndemnă fata. Sper că nu ai nicio problemă că beau sânge lângă tine. Continuă aceasta nevrând să-i facă scârbă.

   — Stai liniștită, nu-i nimic dacă bei sânge lângă mine. Și așa era, nu se simțea deloc dezgustată. Își axă atenția pe farfuria sa și începu să mănânce. Era flămândă niciodată nu îi mai fusese așa foame.

   După ce cele două îsi terminară micul dejun se duse la croitor pentru a discuta detaliile despre rochia de mireasă a lui Evelyne care deja trebuia să fie gata.

   — Majestate, va fi greu să terminăm o rochie cu asemenea detalii într-un timp așa de scurt, dar oamenii mei și cu mine ne vom dat silința să o terminăm la timp. Spuse Marta croitoreasa după ce terminase de discutat.

   — Mulțumim, Marta! Îți suntem nespus de recunoscătoare și te vom răsplăti așa cum trebuie.

   Spune prințesă Anka și părăsi sala alături de cumnata sa. Fetele își luă rămas bun și se îndreptau spre dormitorul fiecăreia fiind destul de târziu.

   Evelyne deschise ușa dormitorului și camera era goală nu era nici urmă de Sebastian. Așa că fata luase o carte din micuțul raft de bibliotecă și se așezase comod în pat începând să răsfoiască paginile. Carte i se păru destul de captivată. Dar Evelyne își pierduse tot interesul pentru ea în momentul în care Sebastian intrase în cameră cu unul dintre zâmbetele lui cuceritoare pe fața care o făcu pr Evelyne să se topească, dar nu arătă acest lucru.

   — Bună, iubito. Spuse Sebastian, dar Evelyne nu îl băgă în seamă continuând să pară mai interesată de ce era în carte decât bărbatul arătos din fața ei. Voia să-l pedepsească pentru ce îi făcuse.

   Sebastian era confuz și nu știa de ce Evelyne se comporta așa de rece cu el. Când Anka îl anuțase că iubita lui se trezise după atât timp plecase de urgență pentru a o vedea. Îi era foarte dor de ea, îi era dor să o țină în brațe, să vorbeasca cu ea, să o sărute. Știa că el era vinovat că fata dormise zile întregi, dar în acel moment aceea fusese cea mai bună decizie.Se așeză pe pat și îi smulse cartea fetei din mână făcând-o să îl privească în ochi.

   — De ce ești supărată pe mine? Spune-mi iubito. Spuse acesta mângâindu-i blând obrazul fiind afectat că aleasa lui îl ignoră, îl durea acest lucru.

   — De ce sunt supărată pe tine? Din cauza ta am dormit trei zile, Sebastian, trezi zile întregi! Spuse aceasta.

   — Iartă-mă iubito, dar în momentul ăla poțiunea a fost cea mai bună soluție, am vrut să te protejez.

   Fata voia să îi mai spună ceva, dar nu apucă fiindcă regele își lipise brutal buzele de ale ei, nu voia să îl ierte așa de repede, dar sărutul acela o făcuse să uite tot.