"Baby, don't cry," because it's "my turn to cry."

Urmarile

Dupa ce le-am raspuns la toate intrebarile stubite m-m.indreptat catre camera mea. Acolo il intalnesc pe Kai care isi butona telefonul. De  cum ma vede intrand pe usa isi lasa telefonul de-o parte si ma lua la intrebari. Plictisit ies din camera si ma indrept catre bucatarie.
Daca ma mai intalnesc cu cineva care se trezeste sa ma intrebe ceva de Myun cred ca o sa innebunesc.

In bucatarie dau de ChanYeol care se juca pe telefon.

-Hei Chan!

-O...ce mai faci KyungSoo?

-Pe aici...tu?

-Bine...am auzit faza cu Myun, e adevarat? Ce face?
Oh...nu! Cred ca o sa ii bat pe toti!

-Intrebati-o si pe ea! Lasati-ma in pace!

-Ho cu tata sa nu iti explodeze vreo vena!

-Ha ha ha!

Ies nervos din bucatarie si ma indrept spre singurul loc in care stiu ca nimeni nu ma va deranja, camera lui Myun.
Myun's pov:
Oh doamne cum o sa ii explic tot ce a vazut. Si pot sa fac pariu ca Chen i-a zis si de faza din dormitor.

Dupa o discutie destul de tensionata intre mine si Lara ne hotaram sa mergem in casa. Deja ma durea capul de la intrebarile Larei si eram sigura ca acum toata casa va sari pe mine. Intram incet in casa iar eu ma uit in stanga si in dreapta pentru a vedea daca e cineva care ma va bombarda cu intrebari. Dupa ce ma descalt ma asez pe canapea iar Lara urca sus, probabil la Kai. Deschid televizorul si ma uit la desene animate. Era un desen pe care nu il mai vazusem de mult. Aud pasi indreptandu-se  catre canapea. Era Suho care tocmai iesise din bucatarie.

-Hei fratiorul meu de nume!zic eu plictisita.

Era destul de ciudat ca ne chema pe amandoi Myun...desi el era baiat iar eu fata. Nu stiu care trebuia sa aiba alt nume dar stiu ca unul avea numele gresit.

-Myun!urla el ca sa il auda toata casa.

Nici nu apuc sa reactionez ca s-au si strans 11 baieti in fata mea si fiecare imi punea cate o intrebare la care nici nu apucam sa raspund.

Dupa ce le-am explicat tot ce s-a intamplas s-a trezit inteligentul de Lay sa ma intrebe:

-Si sunteti impreuna?

-Nu Yixing, nu suntem.
Oh..doamne prea multe intrebari asa de dimineata. Bine totusi ca i-am lamurit pe baieti si nu o sa mai apara alte intrebari stupide...

Mi se facuse foame, la  cat am vorbit era si normal. Dar ce puteam sa mananc daca bucatarul lipsea. D.O. nu era de gasit. Toti.l-am cautat in toate camerele si nu era de gasit. Baietii mancasera taitei instant facuti de Lay, dar mie nu imi placeau asa ca mai bine asteptam pana aparea D.O. . Deja ma luase putin ameteala asa ca ma indreptam catre camera mea sa mai dorm putin. Nici nu mai vedeam bine, totul era in ceata. Ma straduiam cu greu sa urc scarile fara a cadea. Ochii mi se inchideau cu fiecare secunda care trecea. Ma tarasc  pana la usa mea si imi folosesc toate puterile pentru a deschide usa. O durere ingrozitoare pusese stapanire pe capul meu. Reusesc cu greu sa deschid usa si tot ce am putut sa vad era o silueta intins in patul meu si reusesc sa murmur:

-D.O.?!

Nu mai reusesc sa mai aud si raspunsul ca in fata mea se face totul negru si simt cum fac contact cu podeaua.