The Story Of My Thoughts

(chapter 1)

-Trezeste-te! Este o zi importanta! Aud vocea frenetica a mamei mele.

-Mai lasa-ma 5 minute...spun eu pe jumatate adormita.

-Niciun minut in plus. Astazi e ziua abslovirii. Ar trebui sa fie importanta.

Mereu foloseste scuza cu ziua importanta.

-Tu si replicile tale, marai eu doar pentru mine.

Mama iese fericita din camera., iar eu ma chinui sa ajung in baie. Ma uit la reflectia mea din oglinda..."Poate ca ar fi trebuit sa ma culc mai devreme" gandesc, dar asta se intampla in fiecare zi. Dau drumul la apa si imi las pijamalele pe podea. Intru in cabina mica de dus si las apa sa spele oboseala de pe fata mea.

Dupa ce termin, infasor un prosop in jurul meu si ma intrept catre oglinda cu parul ud. Imi caut fondul de ten in dulap apoi il intind pe fata mea albicioasa.

-Unde am pus trusa aia blestemata?!

Dupa ce gasesc trusa de machiaj in sertar, iau putin fard negru cu pensula si il aplic pe pleoape. Putin alb si niste tus...si am terminat. Imi usuc parul, iar acum numai asezat nu sta. Oftez si ma chinui sa-l indrept. Dupa ce am terminat imi iau pijamalele de jos si ma grabesc inapoi in camera. Cand intru gasesc o rochie alba intinsa pe pat.

-Nici nu se putea altfel, spun zambind...

Imi iau lenjeria din dulap si o pun pe mine. Las rochia sa-mi alunece pe corp si observ ca mama a facut o alegere buna...imi scoate ochii albastrii in evidenta. Ma asez pe marginea patului dezordonat si imi pun cerceii si inelul meu favorit. Scot de sub pat cutia cu pantofii negri cu platforma, ii incalt si ma indrept catre dulap. Iau sacoul negru de pe umeras si il imbrac. Inainte sa ma uit pentru o ultima data in oglinda o aud pe mama strigand:

-Anastasia, grabeste-te!

Oftez si ies din camera. Cobor scarile si ma duc in bucatraie doar ca sa vad masa aranjata.

-Mama, nu trebuia sa te dai peste cap cu toate astea! Ma plang eu, aratand inspre masa. Stii foarte bine ca nu pot manca dimineata...

-Azi vei manca! Ai nevoie de energie caci vei avea o zi lunga.

Ma asez bosumflata la masa, dar imi trece atunci cand il vad pe tata intrand in bucatarie.

-Ce face absolventa mea? Spune radiind de bucurie.

-Practic, n-am absolvit, spun razand.

-Nu inca, ma completeaza el, punand accent pe ultimul cuvant.

Mama imi pune in fata un castron cu salata de fructe. Ma uit urat la ea cand se intoarce, dar incep sa mananc.

Dupa jumatate de castron, imi aud telefonul sunand din sufragerie. Pun furculita jos si ma ridic de la masa, incercand sa ajung cat mai repede la el. 

Verific telefonul si o poza cu cea mai buna prietena a mea imi apare in fata ochilor. Raspund si aud strigatul entuziasmat al Tessei.

-Neata! Esti gata sa scapi o data si pentru totdeaunauna de liceu?

Un zambet isi face aparitia pe fata mea cand o aud razand.

-Da sunt gata, ii spun pe un ton normal si totusi fericit.

-Bine o sa vin sa te iau intr-o ora! Striga, apoi imi inchide in nas....ca de obicei.

Imi pun telefonul in buzunarul sacolului si ma intorc in bucatarie ca sa mai stau de vorba cu parintii. Intre timp am baut si o cafea...de care cu siguranta aveam nevoie.

Telefonul vibreaza scurt, asa ca ma hotarasc sa-l verific. Este un mesaj de la Tessa: "Hai azi!!". Le ofer parintilor o imbratisare, imi iau cheile din cuier si ma grabesc afara. Cum ies pe usa pot vedea Range Roverul negru al Tessei. Prin geamurile fumurii nu se vedea nimic. Ma grabesc sa ajung la masina. Deschid portiera si ma asez langa ea. Parul ei negru este prins intr-un coc dezordonat, iar ochii ei verzi stralucesc in intunericul din masina. Este imbracata cu o camasa mov, blugi negrii si cizmele ei obisnuite cu tinte. Piercingul ei din ureche era schimbat...era o mica fundita argintie acum.

-Vad ca te-ai gatit ca pentru gala, rade ea.

-As putea zice acelasi lucru despre tine, ii spun. Nu cred ca te-am mai vazut vreodata in camasa.

-Mama m-a obligat sa mi-o pun.....daca ar fi fost dupa mine as fi venit doar in lenjerie, zice si incepem sa radem amandoua.

O voce groasa imi atrage atentia in spatele meu.

-Ummm...buna, imi ofera el un zambet stramb.

-Buna...spun eu, in timp ce-mi indrept privirea confuza catre Tessa.

Ea mimeaza cu buzele numele Paul. Am ramas putin socata ca era aici. Mereu imi poveste despre cat de dragut este. Imi intorc privirea catre baiatul cu ochi negrii si imi intend mana.

-Anastasia...toata lumea imi spune Ana, zic eu schitand un zambet pe fata.

-Paul, spune ragusit...incantat.

Ma intorc ca sa imi prind centura de siguranta, in timp ce Tessa porneste masina. Incerc sa imi scot telefonul din buzunar, apoi scriu un mesaj: "Chiar ca e dragut!". Ii arat, iar ea imi zambeste ca o mica diavolita. Paul a fost tacut tot drumul, iar noi am vorbit despre lucruri obisnuite.

Ajungem pe strada liceului si ne indreptam inspre parcarea terenului de fotabal, incercand sa gasim un loc. Dupa un deceniu de cautari, am parcat in capatul opus intrarii pe teren. Am coborat din masina si am inceput sa mergem spre intrare. Paul statea langa Tessa, iar eu ma simteam pe din-afara.

Cand am ajuns la intrare m-am oprit, imagini din copilarie plutind prin capul meu...Tessa vazand reactia mea, se uita in aceeasi directie ca si mine si il vazu pe el...