The Story Of My Thoughts

(chapter 4)

Imi puteam da seama ca era emotionat, dar eu ce ar fi trebuit sa mai zic?

-Umm...Buna, Ana.

-Hey, spun eu in timp ce ma intorc pentru a inchide usa.

Dupa ce imi pun cheile in geanta ne indreptam spre masina lui, intr-o liniste incomfortabila. Cand ajungem in fata ei realizez ca este masina pe care si-o dorea de mic copil, insa nu puteam sa-mi dau seama ce era special la ea...

-Vad ca ai facut rost de masina la care visai, spun in timp ce-mi deschide usa.

Rade apoi ocoleste masina si se aseaza pe scaunul soferului.

-Sunt surprins ca inca iti amintesti...

Imi dau seama ca stiu multe detalii despre el...as putea fi numita un stalker online. Eram innebunita dupa omul asta si obisnuiam sa-mi pierd ore in fata calculatorului cautand orice fel de detalii...melodie preferata, culoare, film. Fara sa-mi dau seama, am trecut peste partea aceea din viata mea.

Ma grabesc sa gasesc o scuza cat de cat credibila:

-Stiu destule lucruri despre oamenii importanti mie, spun in timp ce porneste motorul.

-Importanti? ridica o spranceana, uitandu-se la mine cu un suras pe fata.

Suntem inca in fata casei mele si ma incurc in propriile cuvinte.

-Mda...important. Timp de 3 ani am tot iesit impreuna si eram prieteni destul de buni, incerc eu sa compun o propozitie in timp ce ma holbam la degetele mele ce-mi tremurau nelinistite in poala.

-Oh...Eu nu cred ca mai stiu ceva despre tine, spune Chris insa imi pot da seama ca se simte prost.

-Oricum nu ai avea cum....mi-am schimbat gusturile foarte mult.

El nu mai spune nimic asa ca dupa cateva minute de liniste ma hotarasc sa-i pun o intrebare:

-Unde mergem, mai exact?

-Practic e un bar...e o surpriza care cred ca iti va placea.

A dat drumul radioului si suntem invaluiti de o melodie pe care sigur am mai auzit-o insa nu-mi pot aminti numele ei.

-Ce melodie este?

-Se numeste "Flawless"...

-Beyonce? am intrebat eu surprinsa, vocea mea tradandu-mi emotiile.

La asta chiar nu m-am asteptat. El a marit volumul radioului, ceea ce mi-a dat de inteles ca nu vrea sa poarte o conversatie.

Continuam sa ma uit pe geam in timp ce treceam pe langa casele luminate si cladirile intimidant de inalte. Mi-am dat seama ca ne indreptam spre centrul Richmondului. Dupa cateva minute de trafic, opreste masina in parcarea unei mici cladiri pe care o stiu insa va trebui sa par surprins ca sa nu-i stric dispozitia.

-Am ajuns! spune el nelinistit in timp ce coboara din masina.

A ocolit masina si mi-a deschis portiera. Dupa ce am coborat m-a condus catre intrare. Era barul la care visam sa merg cand eram mai mica. Chiar daca am mai fost de multe ori aici cu Tessa nu ii voi spune caci nu vreau sa-i stric seara.

-Ai spus ca nu-ti mai amintesti nimic despre mine! spun in timp ce-l lovesc in joaca.

-Se pare ca am mintit, spune cu un zambet fermecator. Hai sa intram.

El parea mult mai relaxat acum, insa eu inca ma simt ciudat. A deschis usa barului Saison si m-a lasat sa intru. Mereu am detestat toata faza cu atitudinea de gentleman...si desigur cand ajungem la bar imi trage scaunul.

Dupa ce ma asez, un barman ne aduce un meniu. Inainte de a-l deschide ma uit la Christian, insa el il privea ciudat pe tipul de pe partea cealalta a barului. Cand mi-am intors privirea catre el am observat ca se holba la mine iar fata lui devenise rosie cand i-am intalnit privirea. Am realizat ca probabil este un angajat nou, avand in vedere ca nu l-am mai vazut pana acum. Trebuie sa recunosc ca era destul de dragut, dar eu am venit aici cu Chris. M-am hotarat sa studiez meniul si sa evit concursul de priviri. Aleg un pahar de vin rosu, stiind ca nu pot bea in fata lui asa cum o fac cu Tess, mai ales ca este cu masina. Un mic raset a evadat buzelor mele la gandul asta, iar Chris si-a mutat privirea asupra mea. Cat timp ma uitam la restul bauturilor, vocea balbaita a barmanului se auzi:

-Buna seara! Cu ce va pot servi?

-O limonada, spune Christian.

-Si pentru domnisoara?

-Un pahar de vin rosu, ii zic pe un ton oarecum ciudat.

-Le voi aduce imediat, spune el in timp ce se indeparteaza.

In timp ce asteptam bauturile, linistea stanjenitoare a revenit. Dupa cateva momente, barmanul s-a intors cu comanda noastra, iar eu am folosit oportunitatea asta pentru a admira infatisarea lui...avea parul de culoarea alunei si ochii caprui.

-Sa aveti o seara placuta! spune el cu un zambet, mai mult ca sigur, fals.

-Multumim, ma uit la ecusonul lui, Zayn! spun inaintea lui Christian.

Inainte de a pleca imi face cu ochiul. Ma foiesc in scaunul meu si ma intorc cu fata catre Chris.

-Deci...in sfarsit putem vorbi, zice cu un zambet linistit.

-Mda...spun, mult prea incet incat nu-mi pot da seama daca m-a auzit sau nu.

Iau o gura de vin si incepem sa vorbim despre orice ne iese in cale. La inceput vorbeam despre scoala, insa am ajuns la a vorbi despre trecut si cat de bine era sa nu ai nici o grija.

Dupa trei ore am terminat al patru-lea pahar de vin si stiu ca este o cantitate destul de mare, insa imi stiu toleranta la alcool. Ma simteam ametita, iar Chris cred ca si-a dat seama asa ca plateste nota, iar Zayn pune o mica hartie in fata mea. Crezand ca era chitanta am aruncat-o in geanta.

Ne-am intors la masina si pe drum spre casa ma uitam la cladirile pe langa care treceam rapid...ceea ce nu ajuta la ameteala mea. Tot drumul a fost linistit si niciunul dintre noi nu a spus ceva. Cand am coborat din masina m-a condus pana in fata usii. Cand ma pregatesc sa deschid usa, m-a oprit si s-a apropiat de mine. Cand am realizat ce urma sa se intample, nu stiam cum sa reactionez.

M-am dat un pas in spate, insa spatele meu a atins limita usii reci. El continua sa se apropie fara a lua in considerare incercarea mea de a evada din situatia actuala. Ii puteam simti respiratia pe buzele mele, insa o voce in spatele capului meu imi soptea in continuu: "Chiar vrei sa faci asta acum? Chiar crezi ca este momentul?".