Destine Împlinite { Zayn Malik fanfic }

Cap IV - Destinul -

- Trezeste-te ! striga Sarah.

Nu am bagat-o in seama. Eram atat de obosita incat nu imi puteam deschide ochii.

- Ugh ?

- Hai ridica-te din pat, trebuie sa mergem la shopping. Hai, hai, eu sunt aproape gata. zise Sarah entuziasmata.

M-am ridicat ca un zombi in fund. Imi simteam piciorul drept total amortit, iar parul meu se asezase brusc pe toata fata.

- Arati ca naiba. Hai du-te la baie si fa-te frumoasa ca sa putem pleca.

M-am ridicat parca teleghidata din pat si m-am indreptat spre baie. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ma uit in oglinda si cu tristete in glas am spus un "ouch". Chiar aratam ca naiba. Parul meu se asezase in toate partile, aveam ochii umflati si am observat cateva urme pe fata de la lenjeria patului. Stateam si ma holbam in oglinda, parca socata de ce vad. Aratam ca un cimpanzeu care zici ca de abia terminase o lupta pe viata si pe moarte cu rivali sai.

Dupa ce am facut un dus rapid, mi-am spalat fata rosie si mi-am pieptanat parul incalcit. Cand am deschis usa de la baie, Sarah se afla in fata ei, cu doua rochite de-ale mele:

- Care din ele ? Stanga sau dreapta ? zise Sarah.

- Dreapta.

Rochia pe care am ales-o, obijnuiam sa o port la baluri sau petreceri. Era de un rosu impecabil cu un imprimeu simpatic si simplu, intr-o parte. Chiar daca o am de aproape doi ani, nu ma plictisesc de ea.

- Bun haide, imbraca-te si hai sa mergem. Doar nu vrei sa stam in hotelul asta pana plecam acasa, nu ?

Statul nostru in Londra dureaza 5 zile. Cei de la "Teens story" ne-au anuntat inaine, ca daca dorim sa ne prelungim calatoria, trebuie sa platim. Desi, eu sincera sa fiu, acum ca totul s-a terminat, nu m-as supara daca am pleca chiar maine. Cu cat stam mai putin aici, cu atat pot uita mai repede de ce s-a intamplat aseara.

Dupa ce m-am imbracat in rochie, mi-am trasat o dunga subtire cu un creion negru la ochi, mi-am dat cu parfum si cu un ruj nude pe buze, eram gata de plecare.

- Ia stai putin, unde mergem noi defapt ? intreb nedumerita.

- In centru, normal. Acolo merg toti turistii.

Isi scoase din geanta o harta pe care imi arata cu degetul traseul pe care trebuie sa-l parcurgem pana in centru.

- Trebuie sa mergem cam 15 minute me jos, haide ca nu e mult. zise Sarah entuziasmata.

- Oh...bine.

In drumul nostru spre centru, am admirat tot ce se putea. Aleile inguste, casele oamenilor frumos decorate si micile locuri in care londonezi isi savureaza ceaiul cu lapte, sunt nemaipomenite.

Tot drumul nu am vorbit niciuna nimic. Amandoua eram cuprinse in magia Londrei. Pana la urma orasul asta nu este chiar asa de neinteresant sau plictisitor, cum obijnuiam eu sa cred.

Cand in final am ajuns in centru, m-am simtit coplesita de aglomeratie. Turistii erau peste tot. O gramada de oameni pozau tot din jurul lor, se uitau pe harti, radeau sau intrau in fiecare magazin.

- Wow...am zis intr-un final.

- Multa lume, nu ? intreba Sarah.

- Hey uite, nu este acela magazinul "For you" ? Acel tip de magazin englezesc in care gasesti tot ce vrei ? Oh doamne, hai sa mergem, hai, hai. ma trase Sarah de mana.

- Oh..

Ma lua de mana si ma trase pana in magazin. Inauntrul magazinului era o aglomeratie, incat nu puteai efectiv sa te misti. Cladirea era extinsa pe trei etaje, la fiecare etaj gaseai haine, jucarii si chiar obiecte de ornat. Era ca o cutie a Pandorei.

- Sarah, te deranjeaza daca ma duc sa mai arunc o privire la restul magazinelor ? Chiar nu cred ca am ce face aici, oricum. am spus eu.

- Sigur ! Du-te, ne auzim la telefon.

Aveam de gand sa ma plimb si sa ma uit prin vitrinele magazinelor, poate chiar sa cumpar un mic suvenir pentru mama. Majoritatea magazinelor de pe aceasta strada erau cele mai scumpe. Renumitele marci erau asezate una langa alta, iar in ele intrau oameni, care la prima vedere nu si-ar permite sa cumpere de acolo.

In timp ce ma uitam prin vitrine, in fata mea se aflau o gramada de oameni cu aparate performante si cateva fete care radeau si se imbranceau.

- Ce naiba ? intreb eu nedumerita.

Prima data am crezut ca se da ceva pe gratis, dar cand m-am apropiat, l-am vazut pe el.

Era Zayn Malik, care iesea dintr-un magazin, ducandu-se direct spre fetele inebunite. Facea poze cu toata lumea iar paparatii i tot puneau niste intrebari la care el nu acorda atentie. Era prea ocupat facand poze cu fanii. Dupa ce Zayn ia ignorat, paparatii au inceput sa plece.

Simt cum mi-sa oprit inima in loc. Nu se poate sa fie el, poate e o iluzie. O fi doar o alta celebritate care seamana cu el. Nu, refuz sa cred ca este el. Dar cand m-am apropiat mi-am dat seama ca el era. Facea poze si radea cu fanele. Parea atat de fericit, ugh, zambetul acela ma omoara.

Se intoarse cu fata spre mine, imi zambi si cu un accent British mai ciudat, zise:

- Hey, buna.Tu trebuie sa fi fata de ieri, nu ?

- Uhmm...da, da eu sunt, Elena. ma balbai eu.

Le facu cu mana fanelor in timp ce ele incepusera sa plece. Ma privi inca o data si intr-un final imi spuse:

- Ce ai zice daca mergem sa bem o cafea undeva si sa-mi spui mai multe despre tine ? intreba Zayn.

- Dar, tu esti o vedeta, daca ne vede lumea impreuna ce o sa creada ?

- Nu te teme, stiu eu un loc linistit si ferit de paparatii. zicand in timp ce isi aprindea o tigara.

Ma impinse usor in spate si am plecat amandoi spre cafenea. Ma uitam din cand in cand la el, atrasa de fata lui, de trasaturile perfecte. Ce naiba s-a intamplat ? Cum de Zayn Malik, o celebritate uriasa, ma invitat in oras ? De ce eu si nu altcineva ? Cum s-a intamplat sa fim amandoi in acelasi loc, in aceeasi zi ?