Destine Împlinite { Zayn Malik fanfic }

Cap VII - Doar o noapte -

Deschid ochii si ma uit la ceas. Era 8 dimineata. Ma uit in jur si observ ca nu ma aflam intr-o camera diferita. O durere de cap ma cuprinde din senin. In momentul in care incerc sa ma ridic din pat, o durere cumplita imi cuprinde intreg corpul. Dintr-o data aud niste rasete. Ma ridic cu greu, ma pieptan si ma incalt cu niste papuci care se aflau langa pat. Usa facuse un zgomot usor cand am deschis-o. In momentul in care incep sa cobor scarile, vocile devin din ce in ce mai clare. 

Cand deschid usa din bucatarie, un corp bine facut, cu o camasa albastra, cu par saten si cret, statea in fata mea. 

- Hei, uite cine s-a trezit. Buna dimineata soare. zise Harry.

Clipesc de doua ori ca sa incerc cat de cat sa procesez cum si de ce inca mai sunt in casa lor. Cand ma uit spre o masa mare de 8 persoane, o vad pe Sarah vorbind cu Niall, amandoi parca fiind uimiti de vorbele lor. Langa ei se aflau Louis si Liam care jucau carti si Zayn ce se uita la televizor, fara a realiza ca am intrat in camera. 

Niall isi trase privirea de la Sarah si zise:

- Buna Elena ! zise el in timp ce facea cu mana. Cum ai dormit ? Cafea,suc,cereale ? Avem orice. zise Niall razand.

Nu stiu cum de poate baiatul asta sa fie asa de fericit si pozitiv in orice situatie, e uimitor. 

- Multumesc, dar nu mi-e foame. i raspund zambind.

In momentul in care i raspuns lui Niall, Zayn isi ridica privirea si se uita la mine. Ma uit in directia lui si observ ca isi drese privirea. Ce s-a intamplat ? De ce se comporta asa ciudat ? Nu e acel Zayn de aseara, care dansa si glumea cu toata lumea. Parca, intr-un fel sau altul, prezenta mea il deranjeaza.

 Harry ma prvi si zise in soapta:

- E putin cam ciufut, asa s-a trezit. 

Ma bufni rasul. In clipa aceea Niall se ridica in picioare si striga:

- Voua nu va e foame ? 

- Cat e ceasul ? intreb uimita.

- E aproape ora 4. Cred ca ar cam trebui sa mancam ceva. zise Liam incercand sa fie atent si la noi si la jocul de carti. 

- Eu zic ca e o idee buna,nu ? zise Sarah.

Harry se uita la mine, apoi spre masa. 

- Mancare sa fie ! zise fericit batand din palme.

Niall se intrepta spre frigider. Uimit, incepu sa caute de parca isi pierduse ceva valoros.

- Nu...mai...este...nimic...de...mancare...suntem...morti. zise intr-un final.

- Eh, se putea si mai rau. zise Louis ridicandu-se de pe scaun sa isi ia un pahar cu apa.

Uitandu-ma in jurul meu realizez ca nici unul dintre noi nu stie ce face sau ce se intampla. Toata lumea pare asa de "teleghidata" si usor mahmuri de aseara.

- Hei, ma duc eu sa iau cate ceva de ale gurii. zic luminandu-ma la fata.

- O idee buna. zise Harry mangaindu-si barba.

- Oh, problema este ca nu stiu nici un magazin pe aici.

- Este unul chiar la cateva strazi de aici, pot veni eu cu tine. zise Niall.

- Ehr...ce ai zice daca se duce Zayn cu ea ? Oricum nu are ce face. Hai Zayn, misca-ti fundul ala mare si gras. spuse Harry facandu-i cu ochiul. 

La auzul vorbelor lui Harry, Zayn se uita la el de parca a omorat pe cineva. Dupa cateva secunde de priviri intense intre ei, intr-un final Zayn cedeaza si spune:

- Bine, fie...

Se indrepta spre usa de la intrare si trecu pe langa mine fara macar sa-mi arunce o privire, de parca as fii invizibila. Se incalta si isi lua o geaca de piele pe el. Ma uitam la el, cuprinsa de gesturile lui, felul in care se misca, e fermecator. Deschise usa si imi facu un semn discret cu capul de a ma indrepta spre iesire. 

 Drumul spre magazin era unul foarte linistit. Nici unul din noi nu scotea un sunet. Era destul de greu pentru ca ma framanta faptul ca, dintr-un anumit motiv, este suparat pe mine si ceea ce ma face si mai furioasa este faptul ca nu stiu de ce naiba. Imi intorc privirea spre el si il "scanez" cat de discret posibil. Isi aprinse o tigara. Cu ochelarii de soare fumurii, cu geaca de piele si cu tigara in gura arata ca un mare mafiot.

- Nu e frumos sa te holbezi. zise intr-un final.

- Eu, eu...nu ma holbam. spun inrosindu-ma.

- Sigur.

Incepe sa ma calce pe nervi. 

- Ce naiba se intampla ? tip oprindu-ma. Bine ca nu era nimeni pe strada ca sa creada cumva ca sunt nebuna.

- Ce te face sa crezi ca se intampla ceva ? zise el tot uitandu-se inainte fara a ma baga in seama. 

Trase din tigara.

- Felul in care te comporti cu mine. Parca suntem doi straini.

Se opri. Isi arunca tigara si se intoarse spre mine. Ma apuca de mana si ma trase dupa el. 

- Unde mergem ? Stai usor. zic panicata.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ma aduse intr-o casa, iar dupa imprejurimi parea a fi casa lui. Ma uit in jur si nu inteleg de ce ma aduse la el acasa, ce avea de gand ? Il privesc cum se scarpina la cap si il vad cat este de stresat. Isi baga mana prin par si dupa ce isi facu curaj zise:

- Ok ! Vrei sa stii de ce ma comport asa ? ridica tonul si ma facu sa tresar. 

Ma uit la el speriata si fascinata de felul in care se comporta. Ma dau un pas inapoi.

- Stii, sa fii in lumea reflectoarelor nu e chiar asa de usor si de roz asa cum cred unii. 

- Ce legatura are...

Isi ridica mana si imi facu un semn sa tac inchizandu-si ochii.

- Nu mai ai timp de nimic, familia si cei dragi se duc pe locul doi, incepi sa te schimbi fie ca vrei sau nu si totul pare doar un joc in care numai unii ies castigatori. 

Facu o pauza. Simt cum raman fara aer.

- Sa te atasezi de persoane devine un obicei iar atunci cand esti ranit simti cum te prabusesti. spuse trecandu-si ambele maini prin par. 

Ma uit la el cu lacrimi in ochi. Il privesc cum incearca sa isi gaseasca cuvintele potrivite, cum incearca sa isi stapaneasca lacrimile. Doare.

- Din prima zi in care te-am vazut mi-ai placut. Am simtit ceva unic, ceva ce nu am mai simtit pana acum. Am trecut prin multe experiente de genul, dar nici una nu mi-a provocat acest sentiment. 

Se uita in sus si isi puse mana la gura.

- Imi pare rau...ca ma atasez atat de tare de oameni. E un dezavantaj pe care-l urasc nespus de mult. Spun asta pentru ca stiu ca in cateva zile tu nu vei mai fi aici si pentru ce sa ma ranesc singur ? spuse cu lacrimi in ochi.

Stateam fata in fata. Amandoi cu lacrimi in ochi fara a stii ce sa facem. Eram profund marcata de vorbele spuse de Zayn. Nu stiam ca poate fi asa de grijuliu si pasator. Ma duc spre el si fara sa-l privesc, il imbratisez. Simteam cum i bate inima. Mirosul parfumului ma fermeca iar o picatura de sudoare i se prelinse pe mana, traversand tatuajele. Imi cuprinse fata cu mainile si ma privii in ochi. In momentul in care ochii nostrii s-au intalnit, inima a inceput sa-mi bata din ce in ce mai tare si un sentiment placut imi cutremura corpul. Eram inca sub magia ochiilor lui caprui, perfecti. Si atunci, fara sa stiu, ma saruta. Buzele noastre se intalnira intr-un mod fermecator. Simteam cum incep sa ard, iar inima is facea de cap in pieptul meu. 

In aceea noapte am stat intinsi pe pat, cunoscandu-ne mai bine. Trecutul si prezentul nostru erau impartasite si simteam, cu fiecare cuvant rostit de Zayn, cum il iubesc din ce in ce mai mult. Iubirea, dorinta irezistibila de a fi dorit in mod irezistibil.