LUMEA NEDESCOPERITĂ

Ziua...

Dupa ce m-am culcat in una dintre camerele batranicii parca am dormit mai bine ca acasa. M-am trezit crezand ca e un vis dar dupa cateva minute mi-am dat seama ca nu este. M-am ridicat din pat si am coborat scarile abrupte. M-am dus sa o caut pe batranica dar nu dau de ea in nici o camera. Pe cand cobor o vad pe batranica in bucatarie cu masa pregatita.
-Haide scumpo si mananca! Doar tie foame , nu?
-Da chiar imi este. am spus.
-Si ai mai avut vreun vis?
-Nu nici unul. Ce bune sunt aceste sandwisuri. Pot sa iau cateva cu mine in calatorie?
-Da scumpo. Ti le pregatesc chiar acum.
-Eu am sa plec dupa ce imi dati sandwisurile.
Batranica mi-a pus sandwisurile in ghiozdan.
-Multumesc mult. La revedere!
-Pa scumpo!
Am iesit afara pe usa si ma tot gandeam oare mama si tata ce mai fac. Dintr-o data aud vocea mamei mele strigand:
-Alina! Alina! Alina!
Am vazut-o cum a picat pe jos de suparare si mi s-a facut mila de ea. M-am dus incet , m-am pus in genunchi si am imbratisat-o. Ea s-a uitat in sus si m-a vazut ca eram eu. S-a bucurat asa de tare in cat aproape m-a luat in brate chiar daca eram grea.
-Alina , unde ai fost?
-Mama, e o poveste lunga. Am avut un vis ca daca nu plec de acasa atunci va voi pierde pentru tot deauna.
-Of scumpo. Visele sunt vise. Nu trebuie sa le bagi in seama.
-Dar mama o sa va pierd si nu vreau asta.
-Hai acasa!
Si m-a luat de mana si am mers spre casa....