LUMEA NEDESCOPERITĂ

Adevarul

-Alina nu e nici un om!
-Moni cum nu eeeeeeeeeeeee!( si parca am cazut de la o gramada de metri distanta)
Ochii mi se deschisesera. Lumina puternica a razelor de soare imi lumina genele adormite. Patul se umplu de culoare....aurie.
-Ce? Unde e? Omul, Moni? Hei?
Eu am coborat scarile rapid si am intrebat-o pe mama.
-Tata il cunoaste pe Alin? Mai sunteti suparati ca am plecat de acasa?
-Draga mea...imi spui si mie ce tot bolborosesti acolo?
-Iar am intarziat la scoala?
-Draga esti in vacanta de vara si doar peste o luna treci pe clasa a sapte-a.
-Tu vorbesti serios, mama?
-Da,draga. Doamne, ce ai? La varsta ta trebuie sa ai o minte foarte lucida!
-Stiu mama...scuze.
-Nu-i nimic.
Am urcat inapoi in camera mea si mi-am dat seama ca totul a fost...un vis dar ceva tot a ramas la mine...sufletul de luptatoare exact ca cel din vis.