Ultima Frunza

E prima mea toamna

E toamna , eu sunt ..Agatha,  am 17 ani, si am  o sora si un frate. Freya si David. Sufar de leucemie, si in fata casei avem un copac,nu stiu ce copac in tocmai este,dar e atat de frumos,merg la liceu, nu am prieteni, ba am, copacul. Atat de singuratic si atat, de simbolic mie.  Imi inspira doar bine primavara, iar toamna ma omoara incet. Il iubesc in acelasi timp urandul. E un demon, copacul, doar , imi i-a si imi da speranta. Frunzele lui cad, atat de lin si de suferind, ca si speranta mea ca intr-o zi ..uf. Intr-o zi o sa pot sa fiu plina de viata. Nu e tocmai , fericire, ci doar singuratate, cuvinte adanci , si spuse de fiecare persoana care ma vede : " O sa fie bine Agatha, doar mergi inainte" Nimeni nu stie ce demon , cu coroana de inger e copacul, nimeni nu imi stie sentimentele. Doar copacul si tu, si mintea mea. E vineri, si azi am fost la scoala, iasari trista, stoarsa de viata parca, sunt in fiecare zi o clona, si totul depinde de el, copacul. Uneori, stiu ca si ingerii au demonii lor. Uneori, nu mai sunt ingeri. Pictez, pictez copacul,si imi imaginez, un copac plin cu frunze si flori, chear si fructe , un copac de nectarine, inainte de a suferi de boala asta, mancam nectarine, le sorbeam sucul dulce in timp ce ma dadeam in leagan , da aveam si un leagan , eram copil, o fetita blonda, cu ochii verzi,si.. una plina de viata, lumea mea era roz, me-as dori sa pictez copacul plin de , flori, chear si fructe repet,dar nu indraznesc. Nu pot, e prea mult. Mereu ma gandesc la faptul ca , e toamna, e tuse, e ploaie , e vant, ploaia rapeste fiece frunza, pana cand , ramane doar una,  da, m-am imbolnavit anul asta, ba , nu , anul asta au descoperit asta. Imi place sa citesc, romane triste, in care natura e pictata , mereu sumbru, ca viata mea. Mama mea? O iubesc, cu toate ca ma parasit odata ce , frunzele au inceput sa cada, din pom.  Nu , nu sunt nebuna , ci doar, un OM, care ... care, vorbeste cu un copac, unul, care..acum , in prima mea toamna, cu toate ca l-am iubit , atatea ani, iar acum. A-a-a-a cazut si acum  prima frunza ,o frunza, prima din toamna asta,una verde, neinsemnata, ma simpt mai rau, inima mea, nu pulseaza atat de tare.. capul imi vuieste. Cred ca ai realizat ca e e prima mea toamna , in care am sansa, sa traiesc? 
*Ne vedem la urmatorul capitol *