Ultima Frunza

"Dragul meu jurnal"

Iar..eu doar, nu am reactionat. O lacrima rece mi s-a scurs agale, pe pielea-mi alba. Copacul era viu..si o stiam bine. Cazind prima mea lacrima ,sincera sa fiu nu am mai putut sa ma opresc, si apoi au curs din ce, in ce ,mai multe. Reci si ,poate uscate. Apoi, formez numarul lui Lacy, si fara a mai putea sa ma gandesc la altceva cineva raspunde:
-Buna..
-Heii,Lacy? Eu sunt Agatha,iesim sa ne plimbam in parc?
-Ohh,nu,nu pot, sunt la spital.
-Esti bine? apoi ,fara sa vreau sa observ inca o frunza se prilinse hotarata,din copac, apoi leger si seducator pe linga fereastra.
-Nu..cancerul meu nu s-a stopat,am crezut ca s-a stopat,dar,iar s-a instalat. Cu toate ca piciorul meu deja era taiat,unde ..cancerul isi facuse loc.
Izbucnita de vapori de apa, neputincioasa, si halucinanta,am..inchis telefonul. Era 10 octombrie. E ULTIMA MEA TOAMNA. Imi repet inca odata ,am inceput sa pictez,pictam furie, teama, dar si speranta. 
Atunci m-am imbracat mai gros, si am inceput sa fug,fugeamm, ca o nebuna, nu eram aceiasi Agatha, pana cand ..imi sunase telefonul:
-Scumpo ,esti bine? *tata*
-Ohh,tata, sunt ..in parc.
Copacii toti au inceput sa ploaie prinprejurul meu, ma ingropau in frunze, si teama. 
-Agatha..vino..e frig.
-Vin tata. 
Apoi , cu pasi ...stangaci..cu ochii in pamant, dau de Dan. Baiatul cu care fusesem la film impreuna cu Lacy. Era cu un buchet de flori in mana:
-Heii,Agatha.
-Buna, unde pleci?
-Paii, Lacy este ,la spital, ai auzit?
-Da..imi pare asa rau.
-Nu mergi? 
-Nu, nu pot, nuu.pot.
Chear nu simteam nimic, am pllecat acasa, si am adormit.
21:30 Seara
M-am trezit,am plecat in copac.asta simteam ca ar trebui sa fac, me-am luat jurnalul si , da tu.. si am scris...apoi, am plecat inauntru infrigurata
8:20 Dimineata
Ma scol de dimineata si , oarecum cu un chip hotarat, me-am sarutat tatal pe obraz..eram plina de viata, frunzele nu cazuse*ra. La scoala am avut o zi buna, dupa care , am mers in parc cu Dan. Apoi la un picnic,eram cei mai buni prieteni.  Ne intelegeam de minune... 
Nu stiu ce sa ma scriu, jurnalule, stii ca am o viata destul de neensemnata,dar ...intr-un final am ajuns si in luna noiembrie...am scris dragul meu jurnal totul atat de repede incat ..practit, nu am avut, speranta sa o fac si..teama, da am ajuns si in luna noiembrie, frunzele cadeau ca o ambuscada din copac, eu ma stingeam...depindeam inca de Ultima frunza.