Ultima Frunza

Final

Atunci, am plecat uluita din camera Agathei , plangeam, si simteam ca mor in sinea mea. Cum poate sa creada Agatha asta? Simteam ca copacul ii va da drumul ultimei sale frunze incurand, va pluti ca si viata Agathei in aerul rece si nocturn. 
Agatha era la scoala, eu inlemnisem de durere si cand peste cateva clipe apare si ea..era foarte fericita asa cum nu o mai vazusem mai niciodata,era  30 noiembri. Ea se apropia de mine si ma saruta, apoi imi oferi un cadou. Si mie , si lui David, si tatalui nostru. Chear si mamei care ne parasise. Am inceput sa tremur  , pe cand Agatha sa dus in camera ei si l-a sunat pe Dan, si-a luat la revedere ca si cum s-ar muta, nimeni nu stia de Ultima frunza, de copac, si de mintea ei. Apoi, s-a intins pe pat, admirand ,infricosator copacul. Linistea din casa era asurzitoare. Apoi...a adormit. Nu, nu muri-se ci a adormi-se. Plangea in somn,iar...eu plangeam, si,tremuram. Cand s-a trezit, eram langa ea, mi-am zis ca am fost si voi fi langa ea. Mereu ..
Ea ,se uita , ca si cum m-ar fi vazut pentru ultima oara, ca si cum ..si-ar fi luat adio.
A doua zi, ninsese. Ultima frunza era inca acolo, nu, nu cazuse, sau poate o facu-se subit, insa frunza, si ea va fi vesnica , precum viata Agathei. 
Penultima frunza a cazut, insasi ultima a ramas, iar Agatha,s-a insanatosit, fiindca ultima frunza nu  a cazut , a ramas , sa fie cu ea, pictata de un verde proaspat, de mine....
 
 *Final* Tin sa spun ca a fost o povestioara simpla, oarecum una... care nu ma caracterizeaza. Nu stiu cum vi s-a parut. Sper sa o cititi.