Primul volum din seria „Our Ways".
„Unde sunt ei, acolo e și focul."
Jasmine Alton nu ar fi trebuit să se întoarcă vreodată în acel oraș.
Ashton Rivera nu ar fi trebuit vreodată să se apropie din nou de ea.
Focul este alimentat de un altul, iar de c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ASHTON
— Ai grijă, sau o să se prindă toată lumea de ce faci dacă vei mai continua să te holbezi la ea de parcă n-ai ști dacă să smulgi mai repede hainele de pe ea sau s-o ții cu capul sub apă.
Nu bag de seamă când cel mai apropiat prieten pe care-l am, Emilio, se apropie de mine. E ud leoarcă după bălăceala de mai devreme, scurgându-și între mâini o latură a maioului. Își trece de câteva ori palmele prin părul umed de pe frunte, întorcându-și ulterior atenția spre locul în care ceilalți par să roiască în jurul lui Alton de parcă n-au mai văzut niciodată o fată până acum.
— Carevasăzică n-ai de gând să mă contrazici? îmi aruncă o ocheadă prevăzătoare, ușor amuzată, pe care aleg cu bună știință s-o ignor.
— S-ar putea totuși să am de gând să te arunc pe tine de pe stânci dacă-mi mai pui mult nervii la încercare, replic sec, câștigând din partea lui un pufnet care mai rău mă irită.
— Joder (Drace), de mult nu te-am mai văzut atât de stârnit. Fata aia se joacă rău de tot cu capul tău, amigo (amice).
Dacă am fi fost mai aproape de largul apei, chiar i-aș fi dat un brânci zdravăn în valuri. Emilio mă știe însă acum mai bine decât oricine altcineva, deci nu mă pot aștepta din partea lui să nu fie capabil să-mi citească stările așa cum sper ca ceilalți să nu fie în stare să o facă. Totuși, asta nu înseamnă că în momentul de față nu mă irită puțin faptul că mă poate citi atât de ușor când vine vorba de ea.
Pentru că nimeni, absolut nimeni, nu trebuie să afle vreodată care sunt de fapt intențiile mele cu Jasmine Alton.
Nici măcar Emilio.
— Nu mă așteptam ca sora ta s-o primească atât de repede înapoi.
— Mda, Xi e tare... iertătoare, mormăi printre dinți, fără s-o scap vreo secundă pe Alton din ochi, sau, mai bine zis, fără să-mi iau privirea de la brațul cu care Rafael îi înconjoară acum umerii, lipind-o de el.
Mi se flexează maxilarele, o reacție mai degrabă stupidă, știu, însă nu pot să nu simt o anume împunsătură a dezgustului când îmi privesc grupul de prieteni reprimind-o cu brațele deschise pe micuța trădătoare. Ar fi trebuit să stea departe de noi, iar ei ar fi trebuit să știe mai bine decât s-o trateze regește după toate câte a declanșat plecarea ei. Pesemne că va trebui să port cât de curând o discuție cu ei.
— Îți place de ea.
Aproape că nu înregistrez pe moment cuvintele lui Emilio.
