Change and love

Capitolul 8 - Sunt singură

Dupa ce si-a batut putin joc Ian, m-am dus acasa. Eram chiar foarte enervata si trista. Mi-am cerut scuze lui Stef ca nu pot merge la film cu ei. Chiar daca am primit sute de intrebari , am refuzat sa le raspund. Acel nesimtit de Ian, as vrea sa-i fac ceva, sa-si aduca aminte ca nu-s o fata usoara cum crede el. Nu stiu ce vrea sa incerce sa-mi faca, dar sigur are legatura cu relatia mea cu Stef. Totusi cine-i Bonnie ? De ce cei doi nu mai vorbesc, totusi erau cei mai buni prieteni dupa spusele Carei. Stef nu vrea sa-mi zica, l-am enervat cam mult timp pe aceasta tema ,iar Care spune ca nu stie toata povestea. Ceva sigur a fost, sunt sigura, si voi afla asta chiar si de la imbecilul de Ian.
Ajungand acasa, imi facusem un dus, dupa care ma asezasem pe pat si butonat telefonul, apoi aud un glas dulce:
-Ava, treci la mancare.
-Imediat cobor ,mama.
Am mai stat cateva minute pe facebook dupa care cobor jos. Mama face cea mai gustoasa mancare, nu pot trai o zi fara mancarea ei. Ohhh, gustos.
-Mama ?
-Da,Ava, s-a intamplat ceva?
-îîî, știi ..păi ,știi peste doua zile e ziua lui tata?
Tatal meu a murit intr-un accident ,am avut si un fratior mai mic care se afla si el in masina in ziua accidentului. Veneau de la bunica,iar cineva venea cu viteza mare spre ei. Nu stim cine era, era un strain, a murit si el in acel accident. Au trecut 5 ani, fratele meu trebuia sa aiba 11 anisori acum. Mi-e dor de el si de tata. Mama a fost distrusa , si a fost in depresie cam jumate de an. Intotdeauna plange cand vede portretul lui Max (fratele meu mai mic) .In fiecare coltisor al casei este cate un portret.  Iar mama in fiecare zi aprinde o lumanare mare care miroase a trandafiri, florile preferate a lui tata.
-Ava..imi e atat de dor de ei.

Zise mama ii curgeau lacrimi siroaie pe obrajii ei fini. Imi parea atat de rau pentru ea, plangeam cand o vedeam asa.
Apoi am imbratisat-o usor, si am continuat sa cinam. Sperand ca totul o sa fie bine. O sa ne descurcam , iar in vise o sa incercam sa ne intalnim cu tata si Max.
Acel accident imi trezea doar tristete, plangeam de cate ori ma uitam la pozele lui Max. Avea ochii albastri ca oceanul, parul lui castaniu si bine facut.Pentru ca iubeam sa ma joc in parul lui, era perfect, mai perfect ca al meu. Mi-i dor de imbratisarile lui calde.
Dupa masa am facut un dus, am intrat sub jetul de apa, iar picaturile, se aezau oarecum senzual pe pielea mea, apoi am inceput sa-mi rod pielea cu buretele, gatul meu era invadat de saliva si ..GOD , il urasc pe imbecilul de Ian. Dupa dus, am plecat rapid in camera mea, mi-am pus pijamalele rosii , si moi, si am deschis leptopul , am intrat pe twiter, si ghici era si Stef .
-Heii, ce faci ? Care a fost cauza lipsei tale de la ultima lictie? Problema sau o minciuna inofensiva ?
-Hei, iubire , ma jucam . Pai am venit mai devreme acasa ca sa trec pe la gradinita sa-l iau pe Rob. Parintii is plecati in alta tara cu afacerile. Deci am vrut sa-l iau mai devreme de la gradinita, sa ne putem duce la film . Dar daca tu n-ai venit, de ce?
-Ohh,trebuia sa-mi spui. Imi faceam griji degeaba. Pai, eu .. nimic. A inceput o durere de cap dupa lectia de istorie . Si, umm.. nimic. Rob , ce mai face?
Au trecut 20 de minute si Stef nu-mi raspunse. Poate doar se joaca ca obsedatul ,sau doar ii citeste o poveste fratiorului sau ca sa adoarma.
Foarte inofeniv, am iesit si , am intrat in patuc..a urmat un suvoi de vise. Pana dimineata.
7:30 Dimineata
Buimacita de alarma, si de somn, ma scol repejor din pat ,fara  a mai medita sau a mai sovai. Ma duc repede , ma urc in cada, si ma simteam ca un pestisor, care dupa cum se vede a facut o ora baie..si era pe cale sa intirzie la liceu. Imi aleg o tinuta simpla cam pentru vremea de afara, ploua. Mi-am luat masina si am plecat spre scoala. Intrand in cabinetul de chimie observ ca aproape toti erau deja prezenti . Ian incearca sa vina spre mine sar eu alerg repede spre Stef ,il sarut pe obraz si ii soptesc un *buna dimineata* la ureche. Ian se uita putin enervat la mine, iar haila lui de lupi nemernici radeau .
Mama plecase la bunici in Moldova, a rugat-o bunica sa vina iar ea n-a mai stat pe ganduri. Nu stiu cu cine sa stau singura acasa. Care este plecata cu un proiect legat de psihologie ,in Los Angeles. As vrea sa-i spun lui Stef, dar pare putin ciudat. Sa stam doar noi doi, singuri ..ohh,ciudat.  Chiar daca este iubitul meu, nu vreau sa mergem atat de departe. Pe Ian incerc sa-l scot din viata mea.
-Îîî, shhht , Steff, vrei ..defapt, ai putea sa dormi la mine în noaptea asta?  Mama e plecată în Moldova, și nu vreau să fiu singură.
-Nu știu sigur,Robert nu-l pot lăsa la vecini iar părinții mei încă nu au venit.
-Nu ai putea să-l aduci și pe Rob? Adică , e okay , aș vrea să mă joc eu .
-Nu știu ce să zic, nu cred că pot veni , pentru că ..
-Liniște,Ava, domnișoară la tablă.
Mulțumesc , scumpă profă . Urăsc chimia in cel mai oribil mod posibil.
Nu cred că Stef o să vină. Ceva se întâmplă, iar el nu-mi spune nimic. De ceva timp, nu-mi place comportamentul lui , întotdeauna face mici bariere intre noi doi. Sunt sigură că ceva se întâmplă. Dar asta nu pot să aflu, e ceva din familie. Sau nu mai vrea să fie cu mine, sau a aflat de ce a făcut Ian. Nu știu nimicccc. vreau ca el să-mi zică dacă tot suntem împreună. După lecții nu l-am mai văzut pe Stef, dispăruse din liceu . Plecase undeva, nu știu. Afara ploua, era foarte urăt......

iar tristețea mea umplea paharul. Mă duc la mașină și intru rapid în ea. Am încercat să o pornesc dar ceva nu merge. Ies din mașină și o lovesc cu piciorul.
 -La naiba ,putea fi mai rău de-atât?
Chiar în acel moment trece o mașină cu viteză pe lîngă mine și mă udă leoracă mașină .   
-Nu trebuia asta. MULTUMESC. Am strigat din urma masiinii. 
Îmi iau umbrela și pornesc spre casă, aveam un drum cam lung. Iar afar turna cu găleata. Mergând tristă și enervată în același timp pe drum, se oprește cineva cu mașina.Perfect ,Ian.
-Hei,scumpete,urca ca te duc eu.
-Sa fiu moarta nu urc in masina ta. 
-Ava,esti uda,leorca nu  e momentul sa iti arati ce poti.
-Pleaca.
-URCA. A tipat oarecum protector. 
Totuși e un nenorocit . Nu am urcat în mașină. Am mers mai departe , iar el mergea încet odată cu mine. Chiar dacă prezența lui mă sufoca.. eram, nu știu, protejată. Când aproape trebuia să ajung acasă. A apăsat pe accelerație. Am intrat udă leoarcă în casă, făcând urme de apa în urma mea. Am intrat cât de repede am putut în baie. Sper să nu mă ia raceala.Dupa, m-am culcat puțin. Nu îmi era foame. M-am trezit cumva brusc pe la ora 8 noaptea. Am simțit o durere îngrozitoare,aveam febră iar respirația îmi încetinea. M-am dus jos în bucătărie , căutam pastile... ahhh, pastilele, unde-s toate pastilele. Nu găsisem nimic, iar eu nu știam ce să fac. Mă simțeam al naibii de greu . Am ales o ultimă imilitoare cale pe care o puteam face în viața asta. Am pornit spre casa lui Ian, doar să-i cer câteva pastile. Chiar dacă abia mă mișcam pe picioarele mele din jeleu totuși eram puternică. Trebuia să iau pastile. Ajunseserăm în fața ușii lui, și nu prea știam ce să fac. Mai bine muream decât să bat la ușă însă am făcut-o . Se auzeau niște pași venind , s-a deschis ușa , eu fără să aștept ceva am început.

 -Scuze de deranj, dar ... îmi poți da niște pastile . Mă simt al naibii de rău, iar la mine nu știu unde le-a pus mama.
-Si nu era mai bine daca urcai cu mine in masina? Uite in ce hal ai ajuns. Toanto.
-Doar da-mi niste pasti...
Apoi, am cazut brusc,iar el ma prins, imi daduse-m seama ca ochii mei nu mai vor sa stea dechisi.
 *Ne vedem la 9.