Change and love

Capitol 10 - Trecutul lui Ian.

-Păi ..Bonnie...adaug eu rugătoare.
-Bonnie? Hai, pa. Stef e un dobitoc.
O zice oarecum enervat și tulburat. Arăta de parcă o amintire groaznică din trecutul lui l-a rănit în momentul de față. Trebuie să insist, dacă nu aflu de la el , de la Stef sigur nu o să aflu.
-Stai, nu pleca. Te rog, vreau să știu . Vreau să știu de ce voi doi nu mai vorbiți. De ce voi doi vă bateți joc unul de altul.
-Ar trebui să-ți spună iubirea ta , Stef. El are toată vina. Poate arată el ca un băiat inocent, dar nu e așa.
Stai ce? Ce nu-i așa? Mintea mea explodează, nu prea mai înțeleg sensul. De la început știu că Ian e băiatul ce răi iar Stef e băiatul cel bun.
-Ăăă, poftim?
-Pleacă, Ava. Te rog, pleacă.
Se pare că de la băiatul dur , Ian devine mai sentimental. Asta e o glumă.
-Chiar vreau să știu ce s-a întâmplat. Vreau să știu cine ești tu... îî, defapt, cine-i Stef. În ultimul timp el e ..
Îmi dau seama că vorbesc prea mult. Observ cum el devine mai trist, și se uita doar într-un colț .
-Bine. O să...încerc.
Bonnie Graham, o elevă sprintenă la minte și iubitoare de viața. Era prietenoasă și iubea pe toată lumea, chiar și animalele. Așa credeam eu. Era la liceu cu noi , defapt pot spune că eram cei mai buni prieteni din generală . Eu, Stef și Bonnie eram ca o familie.  
..S-a stopat, fața lui arăta mai tristă. De parcă în mintea lui avea loc un război între amintiri iar răul era pe cale să câștige. Apoi, își trage aer în piept și continuă .
-Era o fată foarte deșteaptă, nu venea dintr-o familie bine înstărită ,însă , cunoștea unele limbi, chiar foarte bine .
Era o persoană atât de perfectă că am început să-i port câteva sentimente. Nu i-am spus pentru că nu vroiam sa stric prietenia dintre noi trei. Dar, într-o zi mi-a spus că mă place.  Eram atât de fericit , și mi-am recunoscut și eu sentimentele . Însă ea nu mă iubea pe mine, îl iubea pe Stef . Nu știam asta, am aflat mult mai târziu, când chiar era prea târziu . Se întâlnea cu mine doar pentru .. bani și popularitate. Chiar dacă și Stef era și este popular și bogat, m-a ales pe mine dintr-o cauza care doar Stef o știe . Peste un an chiar am vrut să o cer în căsătorie, cu toate ca eram mai mic pe atunci. Eram atât de apropiați , și eram orbit de perfecțiunea ei .
Într-un final nu i-am dat un inel de logodnă , i-am dat un inel pe care scria *Love is forever ,Bonnie* . Era atât de fericită , se înțelegea bine cu părinții mei . Uneori cinam împreună cu familiile . Părea de parcă suntem doi tineri logoditi. Împlinisem deja 3 de când făceam un cuplu. M-am gândit să-i fac o surpriză, adică o petrecere pentru aniversarea noastră de 3 ani.  Am facut-o și pe asta . În timpul petrecerii , trecuse de miezul nopții dispăruse și ea și Stef. Am observat că mașina lui Stef nu era. Am început să mă îngrijorez era ora 2 , și o sunam nonstop . În timpul cela în care eu mă distrugeam sunând ea era cu Stef la căsuța din pădure. O căsuță în care ne petrecusem momentele din copilărie.  Nu știam unde se aflau, începusem să mă liniștesc. Credeam că s-au dus acasă, că poate Stef a dus-o acasă. Nu mă așteptam ca ceva rău să se fi întâmplat, totuși aveam 3 ani.
Dimineața primisem un apel de la mama lui Bonnie. În care mi-a spus să vin la spital.
Stef și cu Bonnie au fost la căsuță , au avut acea noapte de *vis* la care m-am simțit trădat. În drum spre petrecere ei doi au făcut accident , au dat într-un copac. Bonnie era într-o stare gravă, și a murit în spital. Stef era și el rănit, dar rezistase. Nu mai vorbim de atunci , am fost trădat . Iar el nu-i acel băiat simplu, tocilar și liniștit pe care-l vezi tu în fiecare zi.
Peste câteva zile am plecat la căsuța din pădure și am găsit o cutiuță . Era următorul mesaj .
*Hei, Ian. Poate o să-mi citești scrisoarea, sau poate nu. Mă bucur că suntem așa buni prieteni , sunt fericită că căsuța asta mai există. Îți amintești cât de nebuni eram în această căsuță? Câte jocuri distractive aveam, ce copilărie dulce și frumoasă. Voi doi îmi faceți viața mai strălucitoare. Dar,nu știu cum să-ți spun . Aș vrea să-ți deschid .. ochii. Adică , eu nu te iubesc așa cum crezi tu . Poate mă înjuri pe moment , ești enervat . Nu te-am iubit niciodată , însă tu deveneai din ce în ce mai atras de mine și nu știam ce să fac. Scuze , au trecut 3 ani de când crezi că noi doi formăm un cuplu , știu că ai vrut să mă ceri în căsătorie. E bine că n-ai făcut era să devină mai greu . Mulțumesc pentru petrecerea care urmează s-o faci pentru mine, știu tot. O să plec cu Stef în Franța pentru studii . Scuze ..  Dar eu chiar îl iubesc pe Stef *  
În acel moment nu eram furios pe ea, îmi părea rău. Eram trist pentru că avea planuri pentru viața ei , însă Stef, dobitocul i-a luat viața.
După toate astea s-a stopat si na mai vorbi, a tăcut pur și simplu, aplecând capul în jos. Era o liniște asurzitoare , iar tăcerea devenea prea zgomotoasă . Mi-am dat seama că acest dobitoc are sentimente, mi-am dat seama că are și el o inimă , însă e distrusă și nu este cineva care să-i astupe rănile din trecut cu iubirea din prezent.
Inima începe să-mi bată foarte tare, pentru că chiar îmi părea rău pentru el. Iar tristețea mea nu i-o puteam transmite prin cuvinte, nu știam că să zic, ce să adaug. Mintea mea era inundată , nu mai știam cine sunt cei doi cu adevărat.
-Chiar, îmi pare rău ..eu .. nu știu ce să spun.
Cu greu am scos acele cuvinte din gura mea care amorțise pentru câteva minute .Erau doar niște cuvinte care păreau să nu reacționeze , nu aveau un efect puternic ..
-Acum nu mai contează , pleacă.
Îmi spune rece, devenind iar o statuie care nu zâmbește . Se ridică și se îndreptă spre ușă cu pași apăsători care îmi transmiteau tristețea lui , îmi transmiteau unele sentimente care îl omorau.
Am stat câteva momente înțepenită pe pat , stăteam și mă uitam prin cameră. Erau portrete cu familia lui, cu el când era mai mic până când privirea mea se întâlnește cu un portret în care era Stef, Ian și o fată, cred că era Bonnie. Mă mir că mai are poze cu ei trei. Are o poveste tristă ,și .. distrusă.
Bonnie era o fată cu pielea măslinie , cu o dantură superbă, avea genele lungi și ochii mari , erau căprui.  Părul ei era lung cu niște bucle perfecte care îi stăteau aranjate minunat .
Mă învăluie un sentiment de tristețe , chiar dacă nu o cunosc. Și încep să nu mai înțeleg povestea lor. În acea poză toți par fericiți ,plini de viața cu o prieteni de invidiat.
Am ieșit din camera lui Ian, am coborât jos, și am plecat. Nu știu unde plecase, nu l-am văzut. Nu l-am căutat să-i mulțumesc pentru că mi-a spus povestea, doar am plecat.
Am ajuns acasă și am făcut baie, am stat cam mult timp . Eram învăluită de sentimente ,  diferite sentimente care nu mă făceau fericită. Mama avea să vină seara.
M-am dus în camera mea, mi-am luat o carte și am început să citesc. Mă simțeam singură , vroiam să vorbesc cu cineva . Mi-am adus aminte de .. Irina. Cea mai bună prietenă a mea. Mi-am adus aminte ce prostie făcusem în acea noapte. Doamne, am fost o proastă . Fără să-mi dau seama ce fac.. o sun .
-Alo ?
-Bună.
-Uite, Irina. Nu vreau să rup legătura cu tine. chiar îmi pare rău , nu vreau să fiu singură . Mi-i dor de tine și de tachinările tale, mie chiar îmi pare rău . Nu am vrut să fac acea prostie. Știu că a fost o greșeală imensă , însă chiar nu vreau să rup prietenia dintre noi care durează de foarte mult timp. Mi-i dor de tine ,Irina.
Am început să plâng, lacrimile udând filele cărții , iar inima îmi ardea și mintea era distrusă.
-Și mie îmi pare rău, Ava. Am aflat ce dobitoc e Matt, chiar de la el am aflat asta. Îmi pare sincer rău, scumpo. Vreau să fiu lângă tine , vreau să-mi petrec timpul cu tine. La mine totul merge pe dos, și chiar simt cum mă distrug.
Am mai vorbit puțin cu Irina la telefon iar după am trecut pe skype. Amândoua am încercat să uităm tot și să ne ridicăm dispozițiile . Am vorbit cam doua ore, în care i-am povestit tot, chiar tot. Despre fiecare *prieten* care mi-l făcusem . I-am povestit despre așa zisul meu iubit, i-am spus despre Ian, Bonnie și Care. A fost uimită că am intrat în așa ceva doar în câteva luni.
Mai pe seara a ajuns și mama acasă. Mi-a povestit tot, mi-a spus că totul a mers bine . După tradițiile din Moldova.  
Era obosită , deci am gătit eu cina. Am mâncat , am făcut un duș și am trecut în patul meu pufos și roz. Încă dorm cu ursulețul meu din copilărie.

-Taciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !
Îmi suna soneria pe care chiar nu o suportam. Îmi inunda mintea , mă înțepenea și mă asurzea .
Mă ridic somnoroasă din pat, îmi încalț papuceii mei pufoși cu pisicuțe și mă duc în baie. Fac un duș rapid , îmi pierii dinții, mă machiez simplu să par cât mai naturală , îmbrac pe mine o rochiță roșie , îmi iau o jachetă neagră și mă încalț cu perechea mea de bocanci negri cu ținte. Îi ador !
Mănânc micul dejun din grabă , o sărut pe mama și-mi iau la revedere . Am mers liniștită cu mașina și observam orice fericire pe străzi. Eram fericită azi, nu știu de ce. Aveam o dispoziție de invidiat.
Ajungând la școală mi-am dat seama că astăzi orele mele încep la amiază . Nu aveam ce să fac , deci, m-am dus în bibliotecă. Era o liniște minunată. iar mirosul cărților noi mă îmbată. Mă așez la o masă singuratică și încep să citesc o carte , până când apare Justin , tocilarul clasei. Vine înspre mine cu un aviz, nu-i trag atenție și mă pun iar să citesc. Însă el a început să ciripească la urechea mea distrugând liniștea plăcută.
-Ava, avem o piesă de teatru. Iar, nu știu din ce cauză ai fost votată să joci.
-Se pare că e o piesă plictisitoare , dacă nimeni nu a vrut să joace.
-Ai lipsit ieri,multe s-au întâmplat. Ești protagonista.
-Ceeeeeeee? Nu vreau, nu vreau nimic , dă-mi pace. Dispari!
-Piesa de teatru va avea loc peste 2 săptămâni , cred că ar trebui să repeți.
-Nici măcar n-am scenariul .. tu vezi ce-ți iese pe gură?
Nu a mai stat să mă asculte că a și plecat. Nu puteam țipa din urma lui, mă aflat într-o bibliotecă. La naiba, protagonistă? Doua săptămâni? Ce glumă mai e și asta?
După ore mă îndreptam spre cabinetul profei de actorie. Dn. Danna, o femeie tânără , subțirică și foarte frumoasă. Dar ... al naibii de severă.
Intru în cabinetul ei și înghit sec.
-Bună ziua.
-Care-i problema , domnișoară Angel?
Privirea ei de gheață mă omoară. Simțeam că nu mai am aer, muream.
-Dn. Danna..
-Domnișoara Danna !
Hai mă frate, chiar dacă nu-i căsătorită are 28 de ani.. Fie și așa.
-În fine, nu vreau să fiu protagonista piesei.
-Nici măcar nu știi ce piesă este.
-Da ,dar..
-Fără niciun dar , nu eu te-am votat să fii protagonista. Cineva a făcut asta.
-Cum adică?
Cineva făcuse asta? Ce tot spune. ?
-Uite replicile, învață-le.
-Romeo și Julieta? Ce? Chiar nu mă potrivesc acestui rol .. Dar cine e Romeo?...
Romeo și Julieta .. Ce naiba ? Eu Julieta? Dar cine e Romeo ? Să nu dea Domnu să fie Justin , că-l omor pe tip .
-Să nu fie Justiiinnn ! ...
Fără să-mi dau seama, am spus asta cu voce tare. Profa se uită ciudat la mine de parcă i-am furat acadeaua când era mică .
-Nu, nu e Justin .
Se aude un râs pervers , cunoscut în spatele meu . Mă întorc spre ușă și-l observ pe .. Ian. Nu-mi spune că e el, nuuu , te rog nu el. Poate fi și Justin, numai nu Ian.
Mă uitam tristă la el , parcă rugătoare spre el .
-Tu ce cauți aici nesimți...
Îmi dau seama că mă aflam într-un cabinet cu o profesoară lângă mine care mai nu mânca cuie.
-Eu sunt ROMEO !
Adaugă el răspunsul care nu vroiam să-l aud. Îmi aplec capul în jos. Și trag aer în piept.
-Voi doi , ieșiți de aici că am treabă.
-Văă roggg , pot să ies din piesă?
-Am spus să ieși.
Mă lovește cu o privire de tigru iar Ian se râdea în urma mea. Am ieșit amândoi din cabinet și mergeam pe hol .L-am văzut pe Stef, și am alergat rapid în brațele lui calde.
Ian se uita ciudat la noi doi, dar mie puțin îmi pasă. Vroiam să le uit povestea și să merg înainte. Nu mai vroiam să intru în detalii despre trecutul lor.
#NE VEDEM LA CAPITOLUL 11,MULTUMESC PENTRU LECTURI#