Change and love

Capitolul 9 - O zi ciudată

M-am trezit într-o camera necunoscuta . Nu știam unde ma aflu. Ochii mei vedeau în ceața iar pleoapele abia se deschideau. Am stat câteva minte să-mi revin.
Mi-am amintit de noaptea trecută . Știu doar că am căzut , iar Ian m-a prins. Stai, Ian ? Ce? O ,doamne.. sunt nebună . Nu știu ce s-a întâmplat nu-mi amintesc nimic din cauza durerii de cap. Dau să mă ridic din pat când observ că cineva mă ținea de mână și dormea lângă mine. E... e Ian.
-Dă-mi drumul ..
Am țipat eu, a fost un gest de nesimțire dar nu vroiam să devin prietenă cu dușmanul iubitului meu.
Ian se trezește somnoros, avea cearcăne la ochi, arăta oribil de obosit. M-aș simți aiurea dacă asta e din cauza mea.
-Ești bine?
Își pune palma pe fruntea mea să vadă dacă mai am febră . Iar eu i-o feresc rapid.
-Stai aici , o să fac un ceai pentru tine. Febra încă nu ți-a trecut iar tu arăți chiar palidă.
-Acum o faci pe băiatul bun cu mine? Nu ma lua tu cu lingușeli , mă duc acasă.
-Scuză-mă domnișoară , ori stai în pat de buna voi sau vrei legată?
Zâmbește sarcastic , cu un zâmbet dulce.. O,Doamne , am înnebunit. Era oribil , zâmbetul lui era ORIBIL.
-Să știi că nu mi-i frică de această expresie a feței tale. Mă înnebunește rău de tot. Iar dacă mai stau încă o secundă în acestă casă o să mă sufoc.
-Nu te sufoci scumpete , ieri când ai leșinat în brațele mele nu te sufocai.
M-am înroșit la față  iar el a zâmbit oarecum sexy și a ieșit din cameră . Mi-am dat seama că mă aflam în camera lui . Era mare și simplă. M-am ridicat din pat ca să-i analizez fiecare colțișor, chiar nu știu de ce mă interesa. Dulapul lui era cât o cameră , totul era aranjat pe culori, interesant. Avea o bibliotecă cu diferite romane interesante , pe care le citisem și eu la Moldova pe unele. Totul era alb, doar patul și draperiile erau de un albastru ca mare.  Totul mi se părea ciudat , arăta ca camera unui băiat bun,tocilar și harnic. Și sigur acel băiat nu putea fi Ian.  În momentul în care îi exploram dormitorul apare și el cu micul dejun la pat.
-Ce.. romantic?  Serios,Ian? O faci pe băiatul bun . Cum se face că tu citești ?
Îl întreb uimită și cu un glas batjocoritor. Se uită la mine inofensiv și doar zâmbește.
-Nu știi multe despre mine,scumpete.
Am luat micul dejun regește , foarte drăguț . În tot acest timp se holba la mine cum mâncam , era ciudat, foarte ciudat.
-Nu te mai holba la mine , n-ai mai văzut oameni cum mănâncă?
-Oameni am văzut, cumva de crezi om?
E ca și cum a căzut din cer cu cea mai proastă glumă. Mă uitam degustată la el ca și cum aș vrea să-i dau o palmă să-ș trezesc.
-Bine, bine. Nu a fost o glumă interesantă totuși am ceva pentru tine.
-Țin să-ți amintesc că urăsc surprizele tale.
Se ridică din pat și coboară jos . N-am nici cea mea vagă idee ce prostii de surprize o să-mi facă. Oricum eram curioasă . Se aud pașii lui apăsați pe scări și imediat apare în fața ușii cu o mână la spate.
-Tu chiar vrei să mă ceri în căsătorie .
-Dacă zici tu, se vede unde ți-i gândul pisi.
-Mai bine ai tăcea din gură , vreau să plec acasă.
-Stop, nu ești curioasă să vezi ce surpriză am pentru tine?
-Sincer , nu prea.
Defapt eram foarte curioasă, nu știu de ce avem un sentiment de fericire chiar dacă pe fața mea el nu apărea. Vroiam să-i arăt că nu-mi pasă ...Doamne, ce tot spun? În realitate îmi pasă ? Îmi dau o palmă imaginară  și revin din mintea mea nebună .
-Deci? Încă aștept să mă uimești ..
-Nerăbdătoare?  
-Nu e ca și cum aș primi ceva special . Las-o baltă îmi pierd timpul .
Ian, începe să se deplaseze cu pași mici spre pat . erau cam 5 m, iar fericirea mea dispărea și dispărea..
-Tada !
Avea o cutiuță cu ... O , DOAMNE .. era iaurt din căpșune . O dimineață perfectă cu un desert perfect. Eram așa de fericită , ca un copil care primise o acadea.  Desigur, pe fața mea nu puteai să-mi citești fericirea și sclipirea mea din ochi când văd iaurt din căpșune.  
-Iaurt ? Iaurt de căpșune? Marea ta surpriză ? Asta?
Cu greu am schițat pe fața mea un râs sarcastic.
-Nu vreau să te dezamăgesc dar ai stat aproximativ 5 minute cu privirea la cutie. Mai și zâmbeau .. unde te aflai? În țara căpșunelor?  
Începe să râdă ca un dobitoc iar eu mă făcusem roșie la față. Doream să mă înghită pământul.
-Eu urăsc căpșunele , amuzantule !
Am încercat să mint cât de real posibil .
-Pe facebook spuneai că sunt viața ta, sau n-am văzut eu bine pozele din album.
Încă se râdea ca un dobitoc. Mai nu se tăvălea pe jos . Arăta atât de sexy și ... SUNT NEBUNĂ.
Chiar în acel moment începe să-mi sune telefonul .. Îmi iau repede telefonul și răspund fără să mă uit cine suna.
-Alo?
-Hei, bună, Ava. Ești bolnavă? De ce nu ești la școală ? S-a întâmplat ceva?
Mintea mea era invadată de întrebări , însă tot ce mă putea bate la cap era ȘCOALA . Trebuie să-i spun ceva, imediat. O minciună, defapt nu .
-Păi ieri mi s-a stricat mașina și am venit pe jos acasă. Prin ploaia aia .
-Trebuia să-mi zici mie să te duc acasă ..
-Îîî, scuză-mă domnule, dar tu unde ai dispărut?
-Păii .. bine, pa . Trec după ore pe la tine , că sună.
Câtă nesimțire. Băiatul ăsta îmi ascunde ceva. Dar, de ce? De ce ar face asta? Nici nu mai știu dacă noi doi avem o relație.  
-IANNNNN. Avem scoalaa.
-Căpșunico , am stat toată noaptea lângă tine, n-am putut să dorm.
 -Trebuia să mă lași, să nu-mi faci.Am scos aceste cuvinte din gură oarecum jenată . Foarte ciudat. aiurea chiar.
  -Să te las? Tu ai fost cea care a leșinat în brațele mele.        Nu am mai scos nici-un cuvânt iar el s-a ridicat de jos, și mergea spre ieșirea din dormitor. Stai, ce? E enervat? Supărat? El? Nu știam ce să zic..
-Ian?
-Ce vrei pisi? Nici măcar nu s-a întors. Am făcut ceva greșit? Mi-a răspuns rece, parcă ar fi bipolar. 
-Ai putea sa imi, spui povestea voastra?...
-Ce poveste? Se întoarce la mine, cu ochii mari și cu o privire  de intrebare.
 -Păi , Bonnie .. 
* in curand cap 10*