Viata unei adolescente

Primul sarut!

*m-a lipit de peretele scolii si ma tinea de o mana*

Nobu: Ayame? Ce vrei? Da-mi drumul, ma doare!
Ayame: Scuze. Asa, deci... Suntem coechipieri :3
Nobu: Ce ghinion, nu? - i-am raspuns eu sarcastica.
Ayame: De ce esti suparata pe mine?? - mi-a raspuns, cu o fata trista.
Nobu: Ai uitat deja ca acum ceva timp mi-ai tras o palma in vazul tuturor? Si apropo, inca ma doare, idiotule!
Ayame: Da... N-am uitat... Apropo de asta... - incepand sa se fasticeasca.
Ayame: Imi pare foarte rau. Nu am vrut sa te ranesc sau sa te fac de ras in fata oamenilor... 
Nobu: Dar asta ai facut!
Ayame: Stiu! Si-mi...pare...rau... - a spus cu jumatate de gura.
Nobu: Te iert. Insa asta nu va ramane nepedepsit - i-am raspuns cu o fata malefica.
Ayame: Oare ce vrea sa-mi faca?? - mi-am zis in gand - Deci... Cu proiectul... Cum facem?
Nobu: Astazi nu am timp. Insa maine voi veni cu niste idei si vom putea incepe.
Ayame: Ok. Si unde ai vrea sa ne vedem?
Nobu: Pai ma gandeam sa mergem dupa ore la biblioteca scolii. Scoala este deschisa pana la 22:00 si eu zic ca avem timp. Plus ca e si spatioasa si avem unde sa cautam informatii. Asa returnez si cartea imprumutata.
Ayame: Deci acolo te-ai dus - mi-a zis, ridicandu-si o spranceana.
Nobu: ???
Ayame: Cand au venit fetele din clasa la banca noastra si tu ai plecat... Apoi te-ai intors cu o carte manga... Acolo ai fost.
Nobu: D-de unde stii ce carte am luat??? M-ai urmarit?
Ayame: Nu, nu nu nu! Doar ca... nu esti prea buna in a ascunde o carte. Plus ca se vede si in geanta. Deci... Esti un otaku? - mi-a spus cu o fata interesata.
Nobu: Da...
Ayame: Tare!
Nobu: Ai vreo problema?!... Stai! Ce? - eram surprinsa de raspunsul lui. Aveam si un discurs pregatit in legatura cu asta...
Ayame: Hihi. Si eu sunt, nu tre sa te sperii. - mi-a zis facandu-mi cu ochiul.
Nobu:Nu ma sperii!

Deci esti un otaku... macar nu sunt singura din scoala...

Ayame: Si care e anime-ul tau preferat?
Nobu: Chiar te intereseaza?
Ayame: Da! Zi-mi tot ce-ti place.

Stai, ce?? Tot ce-mi place? Asta e nebun. Nu-i spun nimic! M-ai ales dupa acea palma. Inca nu-mi vine sa cred ca a putut face asta!

Nobu: Asculta, eu tre sa plec. Ne vedem maine la biblioteca, dupa ore.

Parea putin dezamagit pentru ca nu i-am spus ce-mi place. Da las' ca-i trece.

Ayame: Se intuneca... Nu ai vrea sa te conduc?
Nobu: Ma descurc si singura, multumesc. Nu mai sunt un copil...
Ayame: ...

Am iesit pe poarta scolii si ca sa ajung m-ai repede acasa, am scurtat drumul prin parc. Chiar a inceput sa se insereze afara. Vantul batea usor si creea totusi o briza rece. M-am acoperit mai bine cu geaca mea de piele si am inceput sa grabesc pasul. Cand am ajuns in parc si am luat-o spre poteca ce ducea spre casa mea, patru baieti, unul blond, unul brunet, unul saten si unu castaniu, imi apar in fata si-mi opresc calea. Aveau toti pana in 25 de ani si erau plini de muschi.

Blondul: Hei papusa! Ce faci aici singurica?
Brunetul: Oh... I-a uite, ii e frig la printesa. Hai, vino sa te incalzesc - mi-a spus unul dintre ei, apropiindu-se de mine.
Nobu: Nu ma atinge matahala libidinoasa!
Satenul: Ooo, uita-ti baieti, fetita nu-i cuminte! I-a vino sa te invatam cum sa vorbesti cu noi.

Atunci tipul blond imi prinde barbia inre doua degete si ma privea in ochi cu un zambet pervers pe fata lui de maimuta. Am incercat sa fug dar m-au inconjurat. Cautam o cale de iesire dar nu gaseam nici una. Imi era frica si am inceput sa tremur de frica dar si din cauza vremii reci.

Brunetul: Unde vrei sa fugi printesa?
Blondul: Nu poti scapa.

M-am dat in spate uitand ca era unul din baieti acolo. Asa ca m-a prins de maini si mi le-a tinut la spate. Geanta imi cazuse si toate lucrurile mi se imprastiasera. Ma zbateam sa ies din stramtoarea lui insa nici o sansa. Ma tinea prea tare. Tipul cu parul blond se aproprie de mine si-mi luase din nou barbia in mana lui. De data asta ma privea nervos. Eram speriata. Nu stiam ce sa fac.