Viata unei adolescente

Nu sunt pregatita!

Eram in drum spre casa lui Ayame, iar eu incercam sa-l conving sa ma asculte,insa era hotarat in a ajunge la el acasa.

Nobu: Ayame... Stai, te rog.

Ayame: Mai avem putin.- zicandu-mi nepasator.

Am intrat in apartamentul lui, iar acesta a incuiat usa in urma lui. Eu eram umpic speriata, deoarece stiam ce-i va trece prin cap.

Nobu: Aya...

Nu am putut sa-mi termin propozitia caci buzele noastre au facut cunostinta intr-un sarut pasional. Avea niste buze atat de catifelate si perfecte.... Usor usor, Ayame scapa de tricoul ce il enerva, ramanand doar la bustul gol. Ochii mei au ramas atintiti pe abdomenul sau bine sculptat.

Ayame: Iti pace ce vezi :3

Am inceput sa ma rosesc cand mi-am dat seama ca ma holbam ca o proasta la abdomenul lui.

Ayame: Unde ramasesem? am vrut sa-i spun ca nu pot continua ceea ce el vroia sa continue, insa nu ma lasa niciodata sa termin ce aveam de zis, pentru ca buzele noastre formau deja un nou sarut. Cerea permisiunea de a intra in lacasul meu umed cu limba sa. Insa vazand ca nu-i permit, mi-a apucat fesa stanga in mana sa si a inceput sa ma stranga puternic, in timp ce cealalta mana si-o plimba jucau pe statele meu, in cautarea capselor sutienului meu.

Nobu: Ahhhh! *gemand de durere*

Ayame avea un zambet pervers pe fata, ceea ce-mi provoca un fior pe sira spinarii.

Acesta ma cuprinse de solduri si ma ridicat la el in brate, indemnandu-ma sa-mi incolacesc picioarele in jurul sau. N-am vrut sa cad, asa ca am facut-o. Ma dus in camera lui si ma asezat pe patul lui, cu el deasupra mea. Era atat de cald in acea camera... Respiram din ce in ce mai greu din cauza aerului atat de cald.

Incercam sa-i gasesc privirea prin camera super intunecata dar nu vedeam nimic. Am simtit cum buzele lui imi sarutau gatul iar pe alocuri simteam mici muscaturi ce apoi imi erau sarutate. Era o senzatie placuta insa vroiam sa inceteze. Si eram hotarata sa-i spun ca nu sunt pregatita.

Nobu: A-ayame?
Ayame: Da? - plimbandu-si mana pe abdomenul meu tot mai sus.
Nobu: Eu... Trebuie sa-ti spun ceva... :s
Ayame: Hm?- mana lui imi era deja peste san, dar ma simteam jenata asa ca i-am dat-o la oparte, ridicandu-ma in sezut.
Nobu: N-nu sunt pregatita :( te rog, nu ma forta...- mi-am lasat privirea in pamant.
Ayame: De ce nu mi-ai spus pana acum? As fi inteles, nu esti pregatita.
Nobu: Am incercat, dar nu mai lasat sa vorbesc.

Era deja ora 21:23 iar afara se insereaza din ce in ce mai mult. Sigur mama era ingrijorata pentru mine. Gasisem 15 apeluri de la ea si 5 mesaje. Ii trimit mesaj inapoi zicandu-i ca voi ajunge in 30 de minute si ca am fost pana acum la biblioteca scolii.

Simteam cum doua maini ma cuprind, iar eu tresarisem deoarece ma speriasem. Ma intoarce cu fata spre el si apoi isi lipeste fruntea de a mea.

Ayame: Te iubesc, pitico!
Nobu: Si eu te iubesc ^^ si nu sunt pitica -.-'''
Ayame: Pentru mine esti, pitico :*- zicandu-mi, apoi sarutandu-mi fruntea. Hai sa te duc acasa.
Nobu: Bine.

M-am pregatit si il asteptam pe Ayame pentru a veni si el. Am plecat catre casa mea, tinandu-ne de mana tot drumul.

Nobu: Mersi ca m-ai adus. Imi era frica sa merg singura.
Ayame: Pentru putin. Doar nu era sa-mi las iubita singura!

Am rosit la auzul cuvantului "iubita"

Nobu: M-mersi. - uitandu-ma la el cu niste ochi de copilas obosit- Pai, ne vedem maine atunci. Noapte buna ^_^
Ayame: Noapte buna.

Ma intorc cu spatele la el si urcam putinele trepte ce duceau catre casa. Dar am simtit cum o mana mi-a apucat incheietura si am fost intoarsa cu fata catre el. Ma cuprins cu o mana de mijloc iar cealalta mi-a pus-o pe obraz, mangaindu-l. Ma sarutat usor, dupa care mi-a dat drumul si ma strans puternic in brate.

Nobu: A-ya-me... Vreau s-sa m-mai traiesc...
Ayame: Hahaha!-dandu-mi drumul.
Nobu: Shhh! Mai incet! Sa nu te auda!
Ayame: Nu i-ai spus inca?
Nobu: Ce? Pfff, ba da!
Ayame: Nu i-ai spus /:) asa-i?
Nobu: Ii voi spune, doar ca mi-e frica decum poate reactiona... :s
Ayame: Ti-e frica de mama ta? :|
Nobu: Nu reactioneaza tocmai bine la lucrurile de genul asta :s....
Ayame: Haideee, nu poate fi atat de rau.
Nobu: Treaba ta. Dar sa nu spui ca nu te-am avertizat. Maine la 19:00 sa fi aici.
Ayame: Ok ^^ si sunt 100% ca totul va iesi bine.

Hey, hey! ^^ Da stiu, e scurt, insa nu am avut azi imaginatie pentru a scrie. Stiu ca vreti sa ma omorati pentru ca de la un timp nu mai postez capitole ce sa va atraga atentia. Dar as vrea sa le multumesc anticipat tuturor celor care-mi citesc cartea si ma sustin. Va iubesc bai! :D

Pe de alta parte... E vacantaaaaa, chiar daca e faza cu scoala altfel si bla bla bla... Eu, adica intreaga clasa nu facem mai nimic de scoala altfel... Asa ca o sa ne vedem mai des cu noi capitole si promit solemn ca voi scrie capitole interesante! Plus ca acum lucrurile se c-am incing intre cei doi :3

Deja ma lungesc cu vorba :)) v-am pupat :* <3