Sunt Cara.. Cara Smith, am 16 ani, par blond-castaniu si ochii verzi, traiesc in Chicago, care nu este un oras tocmai pe gustul meu, asta cred ca pentru ca stau aici doar de 3 luni si inca nu mi-am facut niciun prieten si nici nu prea ies, decat atunci cand ma scoate mama cu forta din casa. Eu si parintii mei ne-am mutat in Chicago in iunie, dupa ce tata a trebui sa inceapa o afacere aici, care s-a devenit a fii profitabila. N-am fost "bogati" dintotdeauna, dar nici saraci, aveam strictul necesar pentru a-mi cumpara ceea ce-mi doresc. Pe mama mea o cheama Adrianna iar pe tatal meu Jorge. Sunt niste parinti exceptionali, pe care ii mai "necajesc" din cand in cand, cu faptul ca trebuiau sa-mi fii facut o sora sau un frate. Da, sunt singura la parinti, si imi displace asta, lucrurile erau schimbate pentru mine daca aveam un frate sau sora. Am avut prieteni care nu-si suportau fratii/surorile, niciodata nu-i puteam intelege de ce faceau asta. Mereu cand ii intrebam auzeam celebra replica "Daca ai avea un frate/sora ca al/a mea, crede-ma, ti-ai dorii acelasi lucru, poate chiar mai rau."
Era dimineata, stateam in pat si simteam cum razele soarelui imi intrau alene in ochii facandu-ma sa-i tin intredeschisi... uitasem cum e sa ma trezesc dimineata, probabil asta li se intampla tuturor elevilor cand vacanta se sfarseste si trebuie sa reiei rutina din timpul scolii. Ma uit la ceas 6:30 cred ca ar fii timpul sa ma duc sa-mi fac celebra rutina.In timp ce imi fac dus ma gandesc cum o sa fie azi la scoala cea noua, cred ca o sa ma intalnesc cu fel si fel de copii rasfatati si plini de bani care se cred regii/reginele lumii.Dupa ce termin dusul, imi iau pe mine niste blugi skinny negrii taiati, un tricou alb putin largut si tenesii mei preferati, Coverse negrii. Cobor jos, o vad pe mama in bucatarie preparandu-mi micul dejun.
-Neata, mama! Ii spun eu.
-Buna dimineata, draga mea. Poftim micul dejun.
Imi intinde o farfurie cu 2 felii de paine prajita, omleta si suc de portocale.
-Si... nu ai emotii pentru azi ? ma intreaba ea
-Chiar deloc mama. ii raspund eu nepasatoare.
Chiar nu aveam emotii, sau poate doar putin dar nu prea imi bateam capul. Dupa ce termin de mancat imi iau la revedere de la mama, si pornesc spre scoala. Stiam drumul pentru ca mama mi la arata de cateva ori.
