Ma trezesc dintr-un vis cu niste ochii albastrii ca marea, si o voce al naibii de dragalasa si sexy, exact ca a lui Dylan. Ma uit la ceas 6:30. Ma trezesc si imi fac rutina de dimineata. Cand cobor jos aud o voce foarte familiara. Nuu, nu se poate, imi spun eu in sinea mea. Nu putea sa fie aici.
Intru in bucatarie si o vad pe mama, cu Dylan, razand amandoi de rasuna casa. Cand ma vad se opresc din ras uitandu-se amandoi la mine.
-Buna dimineata, scumpa mea, imi spune mama.
-Neata mama.
-Hey, Cara, venisem sa te iau sa mergem la scoala dar mama ta mi-a spus ca nu pleci asa de devreme la scoala asa ca m-a invitat inauntru sa te astept, sper ca nu te superi.
-Aaa, nu-i nici o problema Dylan, sa mergem.
-Stai asa, nu mananci?spunsera amandoi la unison
Uram cand mama facea asta, iar acum si el? Imi era de ajuns cu mama.
-Nu, o sa-mi cumpar ceva de la scoala.
-Nu va faceti griji doamna Smith, va promit ca o sa manance, spune el pe un ton serios.
-Mda, spun eu usor, dandu-mi ochii peste cap.
-Te-am auzit si te-am si vazut, imi spune el.
Nu i-am spus nimic si am iesit pe usa. Stateam unul langa altul si niciunul dintre noi nu scotea un sunet. Ma uitam in jos la picioare si ma gandeam la el, nu m-as fii asteptat sa-l gasesc in casa, s-au intamplat cam multe lucruri in viata mea plictisitoare, si toate intr-o zi, imi spun eu uimita.
-As da orice ca sa stiu la ce te gandesti in momentul asta, spune el zambind.
-Pai tu la ce te gandeai? ii spun eu
-La tine! imi spune el direct fara nici o ezitare.
Dintr-o data, intr-o secunda, il vad proptit in fata mea, fetele noastre erau la cativa centimetrii distanta, aveam respiratia ingreunata, si simteam celebrii fluturasi in burta.
-Pot sa te intreb ceva? imi spune el cu glas bland mangaindu-mi obrazul cu degetul mare.
- S-sigur, spun eu cu respiratia intretaiata.
Aveam respiratia mai accelerata decat a lui Bolt dupa ce a alergat la un maraton si a iesit pe locul 1.
-De ce esti atat de frumoasa?
Wow, tocmai mi-a spus ca sunt frumoasa, nu-mi venea sa cred, aproape ca mai aveam putin si lesin, imi venea sa-mi trag 2 palme pentru ca aveam impresia ca e un vis, un vis din care nu vreau sa ma mai trezesc.Bineinteles ca nu ma credeam frumoasa. Parintii mei erau singurii care imi spuneau asta. Hahaha, pai parintii iti spun ca esti frumos/a chiar daca ai un singur ochi si 2 guri, imi spune vocea mea interioara. Oh,grozav moment sa reapari ti-ai gasit. Intru-un fel avea dreptate.
- P-pai, eu nu sunt frumoasa, spun eu balbaindu-ma
-Ai dreptate, nu esti frumoasa esti superba.
Chiar nu stiu ce sa-i spun, dintr-o data mi-am pierdut toate cuvintele.
-Nu stiu ce sa spun. Multumesc.
-Nu trebuie sa spui nimic, hai sa mergem ca o sa intarziem.
