Doar o rochie de mireasa

Real life

Azi este o zi urata de toamna, vantul rece imi mangaie brutal pometii pudrati si incearca sa se joace cu parul meu la fel de ciufulit ca de obicei. Aveam de gand sa ma vad cu tata azi, avand in vedere ca nu l-am vazut de ceva vreme chiar simteam nevoia sa vorbesc cu el. Asa ca m-am hotarat sa-l astept intr-o cafenea linistita din centrul orasului. Zis si facut! Am intrat in cafenea si m-am asezat la o masa. Un chelner foarte simpatic a aparul langa mine si mi-a luat comanda.In timp ce-mi savuram minunatul si nelipsitul meu ceai un batran imi ceru permisiunea de a-mi adresa o intrebare . Dupa ce m-am gandit cateva secunde l-am invitat sa se aseze la masa mea si sa-mi spuna ce voia mai precis .--Scumpa domnisoara, nu vreau sa va deranjez ...as putea sa va adresez o intrebare?--Spuneti, va rog! i-am raspuns cu o blandete neobisnuita .--Ati iubit vreodata cu tot sufletul si toata fiinta dumneavoastra? Sincera sa fiu uram aceasta intrebare , uneori chiar si pe mine ma bantuia ...dar , dupa cateva framantari i-am raspuns cat se poate de sincer .--Da ...da , cred ca am facut-o !--Observ ca sunteti cam ingandurata , as putea sa va povesteasc ceva poate va mai relaxati .--Desigur , domnule, mi-ar face mare placere!" E toamna .Ploua. In fata mea pe trotuar 2 copii alergau prin ploaie stropindu-se si razand zgomotos . Alta toamna . Alta ploaie . In fata mea 2 adolescenti . EL o tinea de mana si o satura incet pe frunte . EA ii zambea copilareste de sub palaria mare.O alta toamna . Aceeasi strada , acelasi cuplu uitandu-se la o rochie de mireasa din vitrina unui magazin . EA ii strange mana si-si coboara privirea in pamant incercand sa-si ascunda siroiul de lacrimi ce era pe cale sa-i explodeze pe obrajii rosii .-- E perfecta, Aimé ! Promit ca va fi a ta asa cum si tu vrei fi a mea intreaga viata, spuse el imtrabisand-o si sarutand-o incet pe frunte asa cum obisnuia s-o faca.EA ii mangaie obrajii apoi ii spune cu lacrimi in ochi si cat se putea de sincer :--Te iubesc...EL zambi si ii mangaie parul . Alta toamna . Pe o banca in fata magazinului o dama intr-un palton negru, pantofi de lac negri cu toc , o palarie rotunda , mare care ii acoperea fata crispata si plina de mustrari . Era EA... m-am asezat langa ea si am intrebat-o foarte incet .--Unde e EL?... Unde sunteti VOI?... Ce s-a intamplat ?Un planset usor se auzi de sub palaria mare a femei si o voce imi explica totul ..."Acum un an , in timp ce il asteptam in statia de autobuz am primit un telefon de la mama lui ...in care spunea ca e la spital, suferise un accident de masina si era in coma .Medicii spuneau ca are speranta de 80% de a trai . Speriata am plecat la spital , in salon m-am prabusit langa patul lui .Am inceput sa plang si sa-mi asum toata vina ...dar era prea tarziu,nimic nu-l mai putea aduce inapoi ! Mama lui a venit la mine si mi-a intins o cutie pe care scria foarte frumos " Pentru frumoasa mea Aimé !" . Inauntru era rochia mea , cea de la magazin si o scrisoare in care imi cerea sa o port pentru el ... De atunci vin in fiecare luna in fata magazinului si-mi aduc cu mine rochia, asa imi aduc aminte de el ...am incercat sa-mi refac viata , dar nu a functionat nimic ...aveam nevoie de EL" Isi lua poseta si se ridica brusc...apoi disparu in perdeaua de ceata . Piesa lor de teatru se termina dramatic ..."--Deci, scumpa domnisoara,  cum vi s-a parut povestea mea? Cu ochii aproape in lacrimi i-am raspuns batranlui:-- Frumoasă... Atunci cand am vrut sa-mi ridic privirea si sa-i multumesc am observat ca batranul disparuse si ca-mi lasase un bilet pe care scria " Multumesc ca m-ai ascultat , aveam nevoie de cineva care s-o faca!"