Haneul
Ce e mai frumos decât o plimbare la 3 dimineața pe străzile reci ale Busan-ului? Merg acolo unde mă duc picioarele ajungând în final în fața spitalului părăsit.
memorise
Îmi pun gluga hanoracului pe cap și intru în clădire. Ca de fiecare dată, seringi pe jos, sticle de alcool sparte, paturi uzate, prezervative folosite și să nu uităm de nelipsitele pastile și nemaipomenitele lame.
Merg în continuare pe culoarul luminat de un bec pâlpâind și trec pe lângă ușile uzate ale vechilor saloane până mă opresc și dau de aceea cameră. Mă uit preț de câteva minute încontinuu la ea și amintirile mi se derulează..
frăția
Mă uit la inelul de pe degetul meu arătător și zâmbesc.. e plăcut să îți aduci aminte de persoanele care ți-au fost alaturi la bine dar și la rău. Îmi ridic privirea din nou și mai dau un ultim ochi ușei pe care nu am avut curaj să o redeschid.
Urc scările până ajung pe acoperiș unde zăresc o persoana. Un fior mă trecu pe șina spinării, înaintez cu pași mici și cu respirația greoaie. Mă apropii de aceea persoana și realizez că e el.. boul de Taehyung.
-Taehyung!
Acesta se întoarce spre mine și îmi zâmbește.
-Și iarăși rămân fără țigări din cauza ta, nemernico...
-Ce te aduce pe aici la ora asta? îl întreb știind deja răspunsul.
Își aprinde o țigară și se uită la inelul de pe deget, același ca și al meu.
-Nu îți e dor de ei sau de ea? mă întreabă acesta uitându-se în ochii mei
-Cui nu îi este? îi răspund eu
-Mai ții minte când și cum ne-am cunoscut?
-Cum aș putea să uit, Tae? mă apropii de el iar acesta mă ia într-o îmbrățișare de urs, aceeași pe care mi-o oferea când eram mici.
Părem ca un cuplu dar nu suntem. Suntem cei mai buni prieteni încă din copilărie, încă de când m-am cunoscut cu ei. Nu s-au schimbat multe la el, doar înălțimea. A rămas același extraterestru cu părul șaten, ochii căprui și un zâmbet pătrățos. Și bineînțeles aceeași personalitate de copil mic.
-Dă-mi o țigară. îi spun
-Du-te dracu, Haneul!
-De ce?!
-Data trecută mi-ai furat pachetul de țigări din buzunar!