Speranțe vii pentru un suflet mort

Ea!

Ochii ei plini de speranță

Au întunecat pământul

Și uitându-se în urmă,

Zboară tare fuga gândul

Despre ea, despre ai ei

Despre viața ce-a purtat

Mai ales când a avut în pântec

Primul ei băiat

Toată lumea bucuroasă

Privea în jur, fericire,

Nu știau ca va urma în timp

O nenorocire

Și că dacă ea ar fi fost

Mult mai prețuită

Chiar și azi putea să fie tânără și fericită

Azi, copilul ei, putea

Din suflet să-i spună mamă

Și iubirea ce-o purta

Să nu fi fost o armă

Împotriva lumii, împotriva fericirii

Că ea n-a putut să dea

Frâu liber iubiri

Azi o văd ca pe un vis

Pentru câteva secunde

Și întreb câteodată

Doamne spune-mi unde

Unde este fericirea și iubirea între noi

Când în viață trebuie să trecem prin atâtea ploi

Cum o mama atat de vie

Și-a lasat fiul in urmă

Șă ți se-alăture ție

Ca un înger în cunună

Și in loc ca fiul ei azi s-o strangă-n brațe tare

Își blesteamă zilele și plânge făra-ncetare

Vezi in fiecare zi

Care trece pe cărare

Cum unul din ai tăi copi

Pleacă prea departe și se-aruncă-n a ta mare!