Criminal Minds

Capitolul 2

~Din perspectiva lui Zoe~

Simtindu-l deasupra mea ma sperii puțin,incat pun pariu ca si un iepure aflat la douazeci de metri distanta mi-ar putea auzi inima bătând. Băiatul cu păr castaniu mai slăbește puțin din strânsoare in momentul când își da seama ca ma strivește la propriu. Isi tine greutatea in mana stânga,cu cealaltă încercând sa îmi bage mana sub bluză.  Pielea mea devine de găină deja la atingerea mâini sale reci si in nici doua secunde mana lui urca mai sus,dar,inainte de a reusi sa faca urmatoarea miscare,imi priveste fata speriata de moarte apoi se da de pe mine. Stau putin paralizata de tot ce tocmai sa intamplat apoi ma uit la el,ridicandu-ma si vrand sa fug in continuare. Nu imi vine sa cred ca tocmai am fost atinsa de un necunoscut iar eu n-am facut absolut nimic in aceasta privinta. Ma simt asa de...idioata.
Fac un pas in spate dar nimic,nu se misca. Mai fac trei pasi apoi ma intorc vrand sa o i-au la fuga,dar normal ca ma opresc la auzul voci sale:
-Scuze...
Incruntatura de pe fata mea e vizibila chiar si de la kilometri distanta si sincera nu inteleg rostul vorbelor sale.
-Poftim? Intreb mai mult iritata decat infiorata.
E o capcana,vrea doar sa ma faca sa ma apropi pentru a ma sechestra si viola,sunt nouazeci la suta sigura ca asta vrea sa faca. Dar,evident,creierul reactioneaza greu asa ca,fara voia mea,ale mele membre fac un pas in fata. El ma priveste suspicios,ridicanduse de pe jos si vrand sa se apropie din nou de minea,acum fiind inclotita intre patru trunchiuri de copaci. Fuck! Pe bune? Cat de proasta sa fiu? Cat?!
-Hei,uite-o cioara.spun repede si din instinct baiatul isi intoarce privirea,moment in care eu il lovesc cu pumnul in fata.
Nu cred ca la durut asa de tare pe cat ma durut pe mine mana dar ce conteaza? Defapt sunt destul de sigura ca doar l-am enervat la culme.
-Auch? Asta pentru ce a fost? Intreaba cu mana pe obraz.
-Am...aparare? Zic sub forma de intrebare si imediat imi dau o palma peste fata.
-Ok,daca ai chef sa ma omori sau violezi doar fa-o,termina cu scuzele,sechestrarile in locuri dubioase cu oameni dubiosi,alergarea prin padure si atingeri,ok?! Intreb nervoasa.
Pentru o secunda doreste sa zica ceva,deschizandu-si gura,dar nu o face.
-Nu vreau sa te violez sau omor,imi sopteste de parca ar fi inca cineva aici.
Apoi se aseaza pe pamantul rece si ma priveste insistent. Din habar n-am ce motiv ma asez jos,la cam doi metri distanta de el,privindul la fel de intens.
-Cine esti?
-Sunt Dylan,incantat de cunostinta,imi raspunde pe un ton jucaus dar privirea mea acida il reduce la tacere.
Dylan? Stai putin...Dylan incepe cu "D"...Oh Sfinte sparanghel!
-Esti dubiosul ce-mi trimitea mesaje! Tip tare.
El ma priveste cu subinteles din nou apoi da din cap.
-Ti-am trimis doar doua...si in plus,nu incerc sa te urmaresc. Adica da,stiu totul despre tine dar,lasa-ma sa iti explic.
Incearca sa se apropie de mine dar ma dau in spate,semn sa stea unde ii e locul.
-Am nevoie de tine,toti avem nevoie de tine,imi sopteste din nou apoi se aseaza langa mine,chiar  daca nu i-am permis.  

Chiar nu inteleg. Defapt,nu inteleg o groaza de chesti in acest moment,una dintre ele fiind de ce nu fug...chiar nu inteleg asta. Doamne,sunt asa de proasta. Da, in acest moment,povestea spusa de acest schizofrenic ma intriga intr-un mod nemaintalnit de mine. 
-Nici macar nu stii cat de importanta esti pentru omenire,Zoe.Ai niste puteri speciale foarte folositoare.Il tii minte pe barbatul care voia sa te omoare? Aprob tacuta din cap. Ei bine este un Howard.Exista si un Lee si un Judge si un-
-Okey,okey am inteles.. Incerc sa analizez tot ce mi-a zis Dylan pana acum.Puteri?! Wtf? Sa-mi spuna cineva daca sunt la camera ascunsa sau ceva! Nu cred ca e real...
-Vrei sa continui? Ma priveste cu un fel de sfidare in ochii dar asta ma face doar sa fiu din ce in ce mai curioasa.

-Da.
-Deci...Toti cei enumerati vor sa te omoare ca sa-ti ia puterile si sa conduca lumea.
-Sigur ,iar eu sunt Batman.Pufnesc iritata si ma ridic .
-Stii ce Dylan? Oi fi eu proasta ca te-am lasat sa ma atingi si nu am plecat,dar nu sunt proasta sa-ti cred nascocelile.
-Zoe,zice si se ridica, nu nascocesc nimic.Daca vrei sa ne ajuti ,doar suna-ma si voi veni.Iti las o saptamana la dispozitie.Daca miercuri nu o sa vii pe Dealul Hilton la apus nu o sa-mi fac sperante.Acum poti pleca...Uite-ti telefonul.
Fara sa ma gandesc ii iau telefonul din mana si fug cat ma tin picioarele.Reusesc sa-i formez numarul Emmei.
-Hei,Zoe! Ce faci?
-Umm,Emma?Poti veni te rog in padure?
-Ce padure?!Ce s-a intamplat?Zoe?
-Te rog vino acum.*Apel incheiat*Incep sa plang cu putere si ma las in genunchi.Sunt terifiata...Azi aproape muream si apoi a venit Dylan si m-a atins si...
-De ce nu am naibii  o viata normala?! Urlu prin padure cauzand un ecou puternic care a speriat toate animalele aflate la o distanta de 20 de metri.
Scot un tipat ascutit cand simt pe spate o mana calda.Sunt ridicata de acea persoana si ma trezesc in bratele lui Dylan care ma stragea puternic.O caldura imi strapunge corpul facandu-ma sa-l strang mai tare.Ii inhalez parfumul barbatesc care ma trimitea in alta lumea.Incepe sa-mi mangaie spatele facandu-ma mai calma.
-Shh,nu mai plange...Hai sa te duc la autostrada.Uite-o pe prietena ta Emma.Ma indeparteaza putin ca sa ma priveasca in ochi.Doamne ochii aia,parul ala si buzele alea... sunt ...asa.... perfecte.Fara sa vreau m-am apropiat de el si i-am pus mana pe fata in locul in care l-am lovit. Ce tocmai fac?
Ok membrelor,deplasativa! Si...sunt tot pe loc. Din nou,imi pot simti inima batand pe o raza de trei kilometri si ma sperie. Ma sperie cum pot sa fiu asa calma pe dinafara in timp ce pe dinauntru sunt ca un vulcan ce urmeaza sa explodeze si sa aduca apocaplipsa pe pamant. Aberez,din nou.
-Tie frica,simt asta,imi sopteste.
Pai normal ca imi este frica! De ce nu mi-ar fi? Este un sociopat langa mine iar eu nu reactionez. Sincera,as fi vrut sa vorbesc dar sunt sigura ca daca as fi facut-o,nu mi-ar fi iesit chesti asa dragute pe gura. Bine,nu l-as injura neaparat,probabil as tipa.
Dintr-o data vocea prietenei mele ma scoate din transa:
-Am..Zoe? Cine e el?
Ma intorc brusc departandu-ma de el dar,privindul pentru ultima oara direct in ochii.
-Esti nebun daca vei crede ca ma voi intoarce,ii scuip cuvintele  reci,apoi plec luand-o de mana pe Emma.
***
-Hai Zoe te rog raspunde-mi! Ma roaga pentru a mia oara Emma speriata,punandu-mi mana pe umarul meu .
Nu ii raspund pentru a nu stiu cata para,semn ca nu am deloc chef sa raspund. Dar normal ca nu se putea pana Emma nu am enerva si mai tare.
-Sti...tipul era chiar dragut,ce-ati facut,nebunilor?
Ok,unu,doi,trei,patru,trebuie sa ma calmez pana nu-i infig prietenei mele centura in ochii. Dar inca nu am facut nimic,doar am privit pe geam ingandurata. Prea multe intamplari intr-o singura zi. Mult prea multe. Admir pentru cateva minute bolta cerului senin,cu gandurile complet incalcite intre ele. Urasc sa ma gandesc ca poate acel baiat,Dylan,nu era doar un schizofrenic sau doar de la asociatia pedofililor. 
Dintr-o data linistea imi este tulburata de un vehicul ce ne taie calea,aproape lovindune din plin masina.
-Ce naiba? Intreaba Emma cand isi da seama ca acea masina mare se opreste fix in fata noastra pentru a nu ne mai lasa sa circulam.
-Da cu spatele! Tip eu vazand ca din masina iese un grup de oameni inarmati.
Adrenalina dar si frica imi curg prin vene cu fiecare secunda trecuta si sincera,daca as avea probleme cu inima,in acest moment as fi moarta.
O privesc pentru o secunda pe prietena mea ce incremeneste la vazul armelor. Intr-o fractiune de secunda ii prind volanul din mainile tremurande si preiau conducerea. Nu voi muri aici! Asta-i clar! Si cu siguranta nu o voi lasa nici pe Emma sa moara.
Nu intelegeam nimic din tot ce se intampla si cu fiecare secunda trecuta simteam cum sangele fierbe peste tot in corpul meu.
Am dat repede cu spatele,intr-un fel folosindu-ma de piciorul lui Emma pentru a apasa pe pedala. Mare greseala. In nici doua secunde am observat  o masina ce era pozitionata strategic in spatele nostru. Dar din fericire am reusit sa pun o frana brusca inaintea impactului. Privirea mi se incetoseaza dar reusesc sa raman treaza.
-Esti bine? Intreb spre Emma ce avea sange pe mana.
Ea da din cap aprobativ si imi face semn spre usa.
Ma uit,neintelegand la ce se refera, spre usa si imediat acei oameni deschid portierea scotand-o pe Emma cu ei,smucind-o si lovind-o pana la una dintre BMW pe care le conduceau.
-Emma! Nuuu! Tip tare provocand niste priviri sa se intoarca spre mine.
Priveam neputincioasa dar ingrozita scena stiind ca asa voi ajunge si eu daca nu fug,ceea ce am si facut. Mi-am deplasat repede corpul pana pe locul soferului si am apasat ca o bezmetica pe acceleratie facand un slalom printe masinile ce ar trebui sa-mi faca drumul imposibil. Si cel mai interesant in aceasta poveste este ca,eu nu dispun de un carnet de conducere chiar daca am deja nouasprezece ani. Defapt,am avut carnet o perioada dar a avut loc un accident unde am reusit sa primesc o vizita la sectie si al meu carnet a fost confiscat.
Revenind. Masina mea ajunsese in oras,pentru ca locul unde a avut loc actiunea era la cam doi kilometri de oras. Imediat ce vad cateva case incep sa ma simt mai libera ca niciodata. Privesc putin in spate si observ ca nici macar tipi aia nu ma urmaresc asa ca reduc viteza,oprindu-ma langa o benzinarie. Imi pun mainile pe fata si incep sa ma gandesc. Ar trebui sa merg la politie...chiar ar trebui sa merg la politie,oh Doamne,tocmai mi-au rapit prietena si sincera sa fiu,mintea mea cea tembela nu cred ca  pe ea o cautau. Am o vaga impresie ca vroiau sa ma i-a pe mine si asta ma sperie si mai tare. Dar,daca e adevarat ce a spus Dylan? Daca acei oameni au venit dupa mine pentru ca eu chiar am acea magica putere de care acel om mi-a spus ca o am? Incep sa bat campii,clar. Dar cum as putea sa nu fac asta cand tocmai am vazut o astfel de scena?! Statisticile sa fiu inca lucida pe deplin sund destul e mici asa ca,n-ar trebui sa-mi fac sperante.

Dintr-o data,zgomotul unei masini ce mergea exagerat de repede ma provoaca sa-i dau atentie dar masina nici nu ma observa,trecand pe langa a mea in doua secunde,incat nici sa clipesc nu am reusit cum trebuie. Dar totusi,fiori ca ar putea fi masina acelor oamenii mi-au dat tarcoale. Trebuie sa plec de aici! 

Imi pornesc la loc masina,mergand destul de repede spre casa si rugandu-ma sa nu ma prinda un politist. Nu,nu pot merge direct la politie deoarece,nu cred ca ar fi cam normal sa le povestesc ce sa intamplat. Probabil imi vor zice ca am vazut prea multe SF-uri si mi-ar da un calmant sau doar ar rade si apoi m-ar inchide pentru ca am condus fara permis. Adica,da,le-as zice ce mi-au luat prietena si tot,dar cum as putea eu,sa le explic oamenilor legi ca insami am condus fara permis pe strada? 

Asa ca am lasat-o balta,ducandu-ma acasa pentru a nascoci un plan,sau,pentru a-mi taia venele,ambele suna ca o idee de pretuit pe viitor. 

***

Inspirand aerul placut al apartamentului meu,ma asez intr-un colt al camerei si ma uit in gol. Tot ce sa intamplat azi nu pare a fi neaparat ceva real,poate doar o fictiune de prost gust. Dar,din pacate,bandajul de la mana,din care inca curge sange,pe care il am de la impuscatura din parc,si lovitura la cap,pe care am obtinut-o cu usurinta in momentul in care am pus frana brusca,imi explica crudul adevar. Nu a fost doar un vis,a fost cat se poate de real. Si eu care sufeream de o viata plictisitoare. Inca stau cu gandul ce a cere ajutorul cuiva dar sunt sigura ca nimeni nu va vrea sa ma ajute,ba chiar ma vor considera o schizofrenica. 

Si totusi,un vag gand ca,defapt, acei oameni nu urmareau ceva anume,doar erau niste traficanti de persoane,imi tresare in cap de fiecare data. Dar totusi,de ce ar face atatea eforturi doar pentru un om? Pe care l-ar putea gasi foarte usor intr-un club? Nu pare prea logic.

Imi trec odata mana peste fata,eliminand surprusul de lacrimi ce mi se preling de ceva timp pe obraz. Apoi,telefonul se lumineaza semn ca am un mesaj.

"Ups,am uitat sa te anunt? Asa-i? Macar acum esti sigura ca totul este real? 

                                                                            -Dylan"
Hello inghetatelor c: Scuzati-ne greselile gramaticale.Acest capitol a fost scris de Panda si Zebruta ;) Vrea cineva dedicatie? Multumim pentru cei care ne citesc cartea...Va iubiiiiiim :* <3
Panda -B out si Zebruta -O out!