Mi-am deschis ochii cu greu si am observat faptul ca inghetata disparuse in schimb pe jos erau vreo opt cuti goale. Am dat sa ma ridic insa o durere imensa de burta ma opri si ma obliga sa ma tavalesc in pat si sa tip de durere.Stau in pat de vreo zece minute si durerea nu s-a obosit sa treaca nici macar un pic, singura diferenta e ca am reusit sa imi opresc "tipetele". Sper doar ca nu le-a auzit nimeni. Cat de idioata am fost, nu am reusit nici macar sa ma aptin sa tip, doar din cauza unei dureri de burta am urlat de parca eram la operattie fara anestezic.
- Esti bine. Apropo ieri nu am avut ocazia sa ne cunoastem, ma numesc Alexandru.
Ce cum a intrat el aici? Mie mi-a luat patru ani sa gasesc camera asta care era chiar in podul in care imi petreceam cel mai mult timp. Sa nu mai pun la socoteala ca gasirea camerei, la mine a fost o greseala. Faptul ca el o gasise atat de repede ma enrva foarte mult si in acelasi timp ma baga in ceata. Cum? Am iesit din camera dar la scari m-am prabusit din cauza dureri de burta care sa incapatana sa ramana. Alex veni repede langa mine ma lua pe sus si ma puse pe o canapea.
- Lasama in pace! am reusit eu sa tip la el printre durere.
El doar chicoti silentios si imi intoarse spatele si pleca spre bucatarie. Ce? Nu mai intelegeam nimic. Intreaga mea viata era o dezamagire pentru cei din jur dar nici unul nu era mai dezamagit decat mine. Nu mi-am cunoscut parinti naturali dar mi s-a spus ca au murit intr-un accident de masina. Sigur erau atat de dezamagiti de viata care m-a oferit pe mine incat au zis sa se sinucida intr-un accident ca sa nu mai fie nevoiti sa ma creasca in continuare. La patru ani am fost dusa la un orfelinat unde dupa jumatate de an a luat foc, varianta lumii. Sau mai bine zis au observat cum toti copii ma ocoleau si le-a fost frica ca am infectat cladirea asa ca i-au dat foc ca sa scape de mine, si ironia e ca camera mea a fost cea mai afectata de inciendiu. Nu mai ramasese nimic, nici mobila, nici cea din metal si nici peretii. Dupa care l-ar fi refacut si i-ar fi chemat pe restul inapoi asigurandui ca nu am lasat nici macar un fir de par inurma asa ca potsta linistiti. Eu am fost la un alt orfelinat unde au avut grija sa cad pe mainile unchiului meu care a stiut cum sa aiba grija de un monstru ca mine. Cum altfel ma putem numi cand majoritatea care ma cunosteau se sinucideau? Poate din cauza asta il ocoleam pe Alexandru. Imi e frica sa ii fac rau, lui sau orcarei altei persoane din lume. Chiar daca mi-ar fi dusman de moarte as avea grija sa fie fericit si sa nu ma cunoasca ca sa poata trai bine mersi, poate chiar casatorit si cu copii. Ceva ce eu nu voi avea parte daca nu reusesc sa ma vindec de monstrul din mine.
- Poftim. Alex se intoarse cu o cana de ceai in mana. Asta ar trebui sa iti atenueze durerile.
Mi-a dat un ceai cu miros dubios si mi -a zambit, pacat ca nu era atat de simplu.
- LA-SA-MA in pace!! a tipat la el cat de tare am putut avand invedere si durerea de burta.
- Promit ca te voi lasa in pace daca ma lasi sa te cunosc. Daca macr imi dai o sansa sa iti fiu prieten. Stiu cat de mult meriti sa fi fericita. Si de ce esti atat de dura cu tine?
- Nu sunt obligata sa iti accept prietena ta.
- Ba da daca vrei sa te las in pace.
- Esti un...
- Aud, spune-o. Ce sunt?
Nu am putut sa ii raspund deoarece deodata ochii mi s-au inchis si am cazut intr-un somn adanc.
Iar ma plimbam in niste pasaje secrete din castel si din nou picioarele mele stiau singure drumul. Au intrat intr-o camera, eraintuneric si nu puteam distinge nimic inafara de... era el dar ce cauta aici.
- Esti mai bine acum?
- Ce? Tu esti... Alexandru. Pe tine te-am vazut prima data cand am fost aici... in castel.
M-am pus in genunchi si as fi plans daca lacrimile mele nu ar fi disparut de mult. Nu mai intelegeam nimic.
- Totul o sa fie bine. Acum esti obosita si in loc sa te odihnesti tu te distrugi. Diferenta e ca acum nu esti acasa ci aici. Hai vino.
- Unde? vocea mea era stinsa iar creierul meu era in flacari.
Avea dreptate ma distrugeam singura deoarece nu aveam de gand sa ii distrug e cei din jur. Nu mai intelegeam nimic dar din pacate curiozitatea si puterea pentru a lupta.. pentru orice nu mai existau de mult. Am ajuns intr-un dormitor unde Alex m-a intins si nu ma mai lasat sa ma ridic.
- De ce nu ma lasi o data in pace? eram iritata deoarece nu ma lasa sa ma ridic si se simte si in vocea mea.
- Pentru ca tin la tine si nu am degand sa te las sa suferi.
Se intinse langa mine in pat si ma lua in brate. In acel moment toate problemele disparusera iar ploapele imi cazura greu peste ochii facandu-mi misiunea de a ramane treaza imposibila.
********
- Alyona esti bine? Trezestete!! vocea lui suna tare si cu ecou in capul meu ametit.
- Ce s-a intamplat?
- Pai sa vedem, nu e ca si cum te-ai ridicat brusc din pat si ai inceput sa alergi ca o nebuna spre iesire.
- Si de ce nu mai oprit?
- Daca asfi putut. Pareai firava dar cand te-am atins prima oara mi-ai ars mana si cand
- Esti bine? Te mai doare mana? Stai! Si cand... ce?
- Pai, a doua oara te-am prins de incheietura insa mi-ai absorbit toata energia si am lesinat. Dar doar pentru operiodascurta de timp. adauga asta repede de parca asta ar trebui sa macalmeze.
Eram nervoasa pe mine. Stiam ca sunt un pericol si l-am lasat sa se apropie in loc sa lupt sa-l indeparez. Incepusem sa fac cercuri in jurul unui copac si atunci mi-am dat seama ca eram afara.
- Dupa ce mi-am revenit am iesit repede afara. Si tu...-dar nu termina propozitia statea cu ochii pierduti de parca ar incerca sa retraiasca acel moment si sa-l memoreze. Sa-l puna intr-o rama pe care sa o poarte mereucu el.
- Si eu ce? m-am repezit la el.
- Erai asa de frumoasa, erai un inger cu aripi frante. Stateai la pamant, rapusa de tine insati. Toate animalele, chiar si cele mai fioaroase isi faceau griji pentru tine. Natura se schimba dupa nevoile tale. Eu m-am dus la tine, imi faceam griji deoarece stateai pe pamant si tremurai si atunci am observat cat de cald se facuse. Dupa aceea ai facutfebra iar afara sa facut racoare.
Eram uimita si nu puteam scoate nici un cuvant, stateam si meditam la ce auzisem acum cateva secunde. Nu stiam daca tipul spune adevarul sau doar a avut halucinatii dar prefer sa tac.
