Jinxed

Part 1

Cu 2 luni înainte ...

-Multi ani trăiască ... Multi ani trăiască ...
Ma trezesc speriata si ii vad pe părinții mei in camera mea. Tin in brațe un tort cu șaptesprezece lumânări așezate intr-un cerc. Pentru câteva secunde, nu stiu ce se întâmpla. Apoi îmi aduc aminte. 20 iunie. Ziua mea. Termina de cântat, apoi amândoi ma imi ureaza inca o data "La multi ani", ma pupa si ma iau in brațe.
-Multumesc!
-Te asteptam jos, sa luam masa impreuna, spune mama apoi amandoi ies din camera.
In timp ce ma schimb de pijamale, ma gandesc: 17 ani. Nu mi se pare cine stie ce. E doar un numar. Stiu ca atunci cand eram mica, iubeam zilele de nastere deoarece primeam cadouri. Insa, cu timpul, am ajuns sa privesc ziua de nastere ca pe o alta zi obisnuita. Ma simt incomod deoarece toata lumea iti ureaza "La multi ani", sa fi fericit, sanatos si alte chestii iar urmatoarea zi gata, uita. De ce nu fac asta in fiecare zi? Exceptând partea cu "La multi ani". In fiecare zi iti doresc sa fi fericit si sanatos, sa te bucuri de viata si ai parte de clipe frumoase alaturi de cei pe care ii iubesti. De ce doar o data pe an? De asta zilele de nastere ma fac sa ma simt incomod. Sau poate ca nu stiu sa ma bucur. Poate ca nu stiu sa ma bucur de faptul ca o data pe an, este vorba doar despre mine. Insa, parca ar fi putin egoist.
-La multi ani, maimuta! zice Alec, intrand la mine in camera. Ma ia in brate si scoate un cadou mic din buzunarul pantalonilor. Ii zambesc apoi iau cadoul si il desfac. Ambalat intr-o cutiuța mica si rosie, inauntru un inel argintiu, acoperit cu diamante negre.
-Alec, nu trebuia sa te deranjezi!
Ridica din umeri apoi da sa plece din camera insa adauga:
-Te asteptam jos.
Imi aranjez prin camera apoi ma duc in bucatarie, unde tata si Alec stateau la masa iar mama alerga pe acolo, ca totul sa iasa bine.
-Si, ce planuri are azi sărbătorita? intreaba tata, lasand telefonul la o parte.
-Pai o sa ies mai tarziu, in rest, nimic.
-Atat? intreaba mama, asezand farfuria de clătite si inca una, numai cu fructe.
-Pai da. Nu am planuit nimic special.
-Defapt, Sara iti organizează o petrecere surpriza aici acasa. Stiu cat de mult urasti surprizele, asa ca am vrut sa te avertizez, spune Alec.
-Alec, nu trebuia sa spui! adauga tata dezamagit.
-Nu, mai bine ca a facut asta. Adica pe bune, de cate ori i-am facut o surpriza lui Alice, mai țineți minte ce fete facea? spune mama incepand sa chicoteasca.
Incepem toti sa radem deoarece fata mea chiar e caraghioasa atunci cand am parte de surprize.
-Revenind, in jumatate de ora trebuie sa plecam, ca sa aiba timp sa organizeze pe aici. Spune Alec, uitându-se la ceasul de pe telefon. Se ridica de la masa apoi pleaca la el in camera.
-Petrecere supriza? spun eu putin dezamagita.
-O sa poti sa iti etalezi talentele de actrița, adauga tata.
-Stiu, dar pe bune acum. De ce face Sara asa ceva? Nu ma cunoaste?
-Aparent nu. Dar Sara nu e prietena ta care ziceai ca ai inceput sa nu o mai suporti? adauga mama.
-Ba da, doar ca am incercat sa ma indepartez de ea. Si uite unde s-a ajuns. Dar totusi, petrecere supriza? Ce e in mintea fetei? zic, apoi ma ridic de la masa putin nervoasa.
Ma duc in camera la Alec si ma arunc in patul lui iar el adauga:
-Nu vreau sa fiu fratele mai mare care are dreptate, insa trebuia sa rupi prietenia cu Sara acum ceva timp.
-Stiu, dar am zis ca poate se prinde. Avand in vedere ca nu prea ii mai răspundeam la mesaje ...
-Totusi, petrecere surpriza? intreaba el mirat.
-Stiu, nu?! Tu de ce nu i-ai zis ca suntem plecati sau ca avem treaba? Credeam ca pot sa ma bazez pe tine.
-As fi putut face si asta, dar am mers cu petrecerea surpriza pentru ca vreau sa iti dai seama ce prieteni ai. Prieteni care nici nu te cunosc.
Oftez apoi zic:
-Multumesc ca mi-ai zis macar.
Mai stam putin apoi ne urcam in masina lui si Alec incepe sa conduca.
-Cam cat trebuie sa ne plimbam pana avem voie inapoi acasa?
-Habar nu am. Sara o sa imi dea mesaj cand termina. Hai mai bine sa facem ceva, sa uiti ca in curand trebuie sa fi la o petrecere la care nu vrei. Ai facut 17 ani, ce vrei sa facem? Facem ce vrei tu, ceva spontan.
Stau si ma gandesc. Ce sa facem noi? As vrea ca de acum in colo sa nu mai fiu timida, sa le spun oamenilor ce simt direct. Ca in cazul meu cu Sara. Trebuia sa rup prietenia de vreun an, cand mi-am dat seama ca pur si simplu nu este o prietenie adevarata, nu fumctionam. Ea nu ma stie cu adevarat. Am incercat sa ma indepartez, insa nu pot. Si nu e ca si cum as putea sa ii zic direct ca prietenia noastra trebuie sa înceteze. Ne stim din clasa a 9-a si fix de atunci am inceput sa ne imprietenim. Insa chestia ciudata e ca, desi deveneam mai apropiate, realizam ca nu e pentru mine, nu ne potrivim, nu functionam bine impreuna. Sunt singura ei prietena, deoarece fix atunci s-a mutat in orasul nostru. Eu am fost alaturi de ea, in acest pas important din viata ei. Si nu e ca si cum m-a insultat sau ceva, insa pur si simplu, parca imi invadează spațiul-personal, ma tine doar pentru ea si refuza sa isi faca alti prieteni si dupa, imi umple capul cu chestii de care nu am nevoie sa stiu.
-Vreau sa imi fac un tatuaj.
-Alice? Esti nebuna? Nu te duc sa faci asa ceva.
-Dar, Alec ... Ai zis ca facem ce vreau. Eu sunt sarbatorita. Facem ceva spontan. Plus ca, din vina ta trebuie sa merg la o petrecere la care nu vreau sa fiu.
-Mama si tata o sa ma omoare.
-Nu au cum, esti fratele meu. Nu pot sa traiesc fara tine. O sa iti iau apărarea si nu o sa mori. Stii doar ca sunt copilul preferat. O sa ma asculte.
Alec sta putin pe ganduri. Nu zice nimic. Se aude doar melodia de la radio.
-Bine, doar ca in calitate de frate mai mare, iti impun niste conditii daca vrei sa ai tatuaj.
-Bine.
-In primul rand, trebuie sa fie ascuns si in al doilea rand, trebuie sa fie mic si semnificativ. Iar semnificatia trebuie sa mi-o spui si mie inainte sa te tatuezi.
-De acord.
Opreste la un salon de tatuaje. Cand intram, Alec se duce si vorbeste cu persoana aflata in spatele unui birou, iar eu ma asez undeva si răsfoiesc un dosar cu tatuaje.
-Ok, deci ce iti faci? intreaba Alec.
-O sa imi fac un fluture in zona coastelor, intr-o parte.
-Bun, il poti ascunde cu tricoul. Insa daca mergi la plaja cu parintii, ce faci?
-Dar nu vreau sa il ascund de parinti. O sa le zic la un moment dat.
-Pai pe mine o sa ma omoare.
-Alec, inceteaza. Poate nici nu o sa afle.
-Am vorbit ca o sa fie ascuns ...
-Alec, as putea sa il fac la ceafa dar dupa daca te gândești, parca e prea dubios la ceafa. Si oricum, vreau sa il fac si sa ma bucur de el.
-Ok si ce semnifica?
-Ok deci stii ca trebuie sa treaca prin mai multe etape, de la o simpla omida la un fluture cu aripile asa de frumos colorate, iar atunci cand ajunge fluture, traieste foarte putin. Ei bine, pentru mine reprezinta faptul ca nu mai vreau sa fiu timida, vreau sa ma bucur din plin de toate momentele, pentru ca doar o viata am. Nu mai vreau sa fiu timida, vreau sa zic ce gandesc cu adevarat, chiar daca altor persoane nu le convine. Vreau sa ma schimb. Fluturele pentru mine reprezinta faptul ca trebuie sa traiesc mai mult clipa si mai putin in gandurile mele.
-Wow, ok. Nu ma asteptam la asa ceva.

-Nu pot sa cred ca am facut asta, adaug cand ne dam jos din masina, intreptandu-ne spre usa de la casa.
-De abea acum ai realizat ca ai facut asta? Atunci inteleg de ce tot drumul ai fost tacuta. Încercai sa procesezi.
Intram in casa. Toti prietenii si toata familia striga: Surpriza. Tata deschide sticla de sampanie si toti vin sa ma imbratiseze.
-La multi ani, Alice! Vine Stefan si ma intampina si imi dăruiește un buchet de trandafiri rosii. Stefan, iubitul meu. Il sarut deoarece sunt asa de fericita ca a putut veni si el. Acum 1 luna, parintii lui au decis sa divorțeze si astazi, a trebuit sa mearga la tribunal pentru a se stabilii custodia lui Stefan si a fratelui sau mai mic. Stiu ca este o zi destul de dificila pentru el. La naiba, in ultimul timp, totul a fost dificil pentru el si sigur nu avea chef de o petrecere acum, insa a venit.
Stau cate 2-3 minute de vorba cu fiecare, incercand ca pe tot parcursul petrecerii sa o evit pe Sara.
-Credeam ca nu mai esti timida si spui ce gandesti? Vine Alec si imi sopteste la ureche in timp ce vorbeam cu un coleg de clasa. Ma uit urat la el si ii zic:
-Nu e frumos sa întrerupi o conversatie.
Mama vin din bucatarie cu un alt tort si toti invitații incep sa imi cante la multi ani.
Intr-un fel sunt fericita ca ii am pe toti langa mine azi. Fac exceptie de ceea ce a facut Sara, deoarece la sfarsit vreau sa am o conversatie cu ea. Pana atunci, voi intampina fiecare invitat si ma voi bucura de petrecere.
Dupa ce suflu in lumanari, tata si mama ma cheama in bucatarie. Il gasesc acolo si pe Alec care parea foarte trist.
-Scumpo, ia loc te rog, zice tata in timp ce mama inchide usa de la bucatarie. In timp ce voi doi erați plecati, am primit o veste foarte buna. Firma la care lucrez, vrea sa se extindă si in America si mi s-a oferit mie jobul de a conduce ...
Nu mai era nevoie sa aud restul propozitiei. Stiu cu urma. Trebuia sa ne mutam.
Ma uitam la ai mei cum vorbesc, insa nu puteam sa ii aud. Ma uitam la Alec, era trist. M-am ridicat de la masa si voiam sa trec mai repede de oamenii astia si sa ma duc la mine in camera.
-Hei, in sfarsit te prind in seara asta. Cum ti se pare petrecerea? Nu e asa ca e misto? Nu te asteptai la asa ceva, nu? Ah, sa fi vazut ce fata ai facut. Dar pacat ca nu pot sa postez nicio poza deoarece nu cred ca aratam bine.
-Sara, taci o data. Tip la ea. Habar nu ai ca nu imi plac petrecerile surpriza. Daca ai fi acordat atentie macar o data, ai fi stiut. Macar atat. Multumesc pentru efort, insa ...
-Hei, nu tipa la mine. Nu am nicio vina. Insa imi era dor de tine. In ultimul timp, mi s-a parut ca esti cam rece.
-Da, pentru ca m-am saturat de prietenia noastra. M-am saturat. Nu funcționăm. Chiar daca ne ascultam, noi defapt nu ne ascultam. Nu ne cunoastem una pe cealalta. Si pe bune acum, cand cineva e rece cu tine, incearca sa te prinzi ca vor sa se distanțeze de tine.
Stam si ne uitam una la alta apoi ii zic:
-Aprecie ce ai facut. Multumesc. Insa, nu putem sa mai fim prietene. Cred ca ar trebui sa pleci.
Fug la mine in camera si pe balcon il gasesc fix pe Stefan. Eram sigura ca aici va fi. Il imbratisez de la spate apoi ii zic:
-Multumesc ca ai venit. Chiar apreciez.
-Nu aveam cum sa ratez. Plus, aveam nevoie sa iau o pauza de la ...
Il sarut. Inteleg la ce se referă.
-Apropo, s-au auzit niste țipete de jos, zice el razand.
-Ah da. Legat de asta. I-am zis lui Sara ... stii tu ...
-A, inteleg.
Incep sa ii spun cum a decurs conversatia iar el ma intrerupe.
-Stiu cum a fost pentru ca s-a auzit de aici.
-Super, am facut circ de ziua mea.
Stam impreuna pe balcon iar la un moment dat, ne intrerupe Alec.
-Toti invitații au plecat.
-Si eu nu am zis la revedere?
-E ok, le-am explicat ca esti obosita avand in vedere cearta de mai inainte.
Toti trei incepem sa radem apoi eu ii intreb:
-Oare am fost prea rea ca am tipat asa la Sara?
-Nu, nu zice asta. Ai dreptul sa fi prietena cu cine vrei. Viata e prea scurta ca sa stai cu oameni cu care nu te simti bine, spune Stefan apoi ma saruta. Ei bine, ar trebui sa plec si ru. De maine trebuie sa incep sa împachetez.
Dupa ce Stefan pleaca, Alec zice:
-Banuiesc ca lui nu i-ai spus, nu?
-Nu.
-Si apropo, legat de Sara. Nu uita de ce ti-ai facut tatuajul si ca pe mine o sa ma bata ai mei.
Zambesc apoi pleaca si el. Raman singura pe balcon si imi aprind o tigara.
In sfarsit liniste.