Jinxed

Part 3

Prima saptamana la noua scoala a trecut fara sa imi dau seama. E vineri, mai am doua ore si scap. Inainte sa intru la penultima ora, Elena spune:
-Eu si cativa prieteni organizam prima petrecere de inceput de an scolar. Ce zici?
-Uhm nu stiu ce sa zic. Chestia e ca in Suedia am un iubit. Cand a aflat ca ma mut, a facut un program sa vorbim zilnic pe Skype. Insa prima saptamana a fost destul de ciudata. El imi spunea repede tot ce are de zis, iar cand era randul meu, se bloca. Oftez si fac o pauza apoi adaug: pe scurt, situatia e complicata iar in seara asta am stabilit sa ne vedem si sa incercam sa vorbim mai mult.
-Stai asa! Tu ai iubit? intreaba ea uimita.
-Da, de ce? Nu par sa am iubit?
-Ba da, doar ca Ryan m-a intrebat de tine si i-am zis ca esti libera, iar in seara asta, in caz ca veneai la petrecere, voia sa faca o miscare ...
-A. Elena, e ok. Probabil nici nu o sa vin.

Am ajuns acasa si dupa m-am pus pe invatat. Am reusit sa imi termin tot cu cateva minute inainte sa ma sune Stephan. Incepem sa vorbim si la un moment dat conexiunea se intrerupe. Verific laptopul, nu era conectat la rețea. Incerc sa il conectez, insa pur si simplu nu merge. Ma duc jos la ai mei.
-Hei, ce se intampla? De ce nu e net in casa?
-Este o problema. Am sunat la firma si aparent li s-au stricat niste servere, spune tata butonand telefonul.
-Si cam ai idee in cat timp o sa revina?
-Incerc sa aflu. Pana atunci ... Stai, tu ce cauti in casa la ora asta vineri seara? Nu te duci cu fratele tau la petrecere?
-Nu. Aveam planuri cu Stephan in seara asta. Trebuia sa ne vedem pe Skype insa nu merge netul.
-Atunci du-te si distreaza-te. Fa-ti prieteni noi, adauga mama.
-Ce? Dar nu pot. I-am promis lui Stephan. Oricum s-ar putea ca netul sa revina.
-Nu. Nu vreau sa aud asa ceva. Alec, poti sa mai astepti cateva minute pana e Alice gata? Va merge si ea la petrecere.
Cand Alec aude cuvintele mamei, isi da ochii peste cap si se tranteste pe canapea.
-5 minute, spune el.
Ma duc repede la mine in camera si pun prima pereche de blugi, primul tricou si un hanorac gasit prin camera.
-Nu poti sa mergi asa la petrecere! Efectiv, zici ca te duci la cumparaturi.
Ii iau cheile de la masina si ma duc repede sa pornesc motorul.
-Alec, nu imi pasa cum arat. Vreau doar sa prind net ca sa vorbesc cu Stephan.
-Ah, Stephan. Uitasem de el. Dar stai, tu nu poti sa conduci. Facem schimb de locuri.
-Ba da, ai uitat ca mi-am luat permisul zilele trecute?
Intre timp, Elena imi trimite adresa, iar in scurt timp ajungem.
-Ma jur ca nu ma mai urc cu tine ...
Nu aud restul propozitiei deoarece ma dau grabita jos din masina ca sa intru in casa. Sun la sonerie si imi raspunde Elena. Din casa se auzea muzica data la maxim. Incerc sa tip ca sa ma auda.
-Hei, ma bucur asa de mult ca ai venit. Doamne, cu ce esti imbracata. Cumva te duci la cumparaturi?
-Asta i-am spus si eu, adauga Alec.
-Elena, unde pot sa il gasesc pe copilul care sta aici. Am nevoie urgent sa ma conectez la internet.
-Eu locuiesc aici. Vino, mergem la mine in camera.
Ii zice ceva la ureche lui Alec, apoi ma ia de mana si urcam niste trepte. In drum spre camera ei, imi ia telefonul si in cateva minute sunt conectata la internet. Elena deschide o usa, apoi imi ureaza succes si pleaca. Inchid usa cu cheia deoarece orice se poate intampla, cine stie cine poate intra in timpul conversatiei si sa ne întrerupă. Il sun din nou pe Stephan insa nu raspunde. Il mai sun inca o data si atunci raspunde. Era intuneric in jurul lui, chipul i se vedea doar putin. Ma saluta, iar dupa sunetul vocii pot sa imi dau seama ca adormise.
-Hei, unde esti? Asta nu e decorul din camera ta.
-Ah da. Ii explic situatia apoi adauga: Alice ... Puteai sa imi spui si ne auzeam maine dimineata.
-Doar ca ar fi fost prea de dimineata pentru mine. Stii doar ca nu sunt o persoana matinala, plus ca maine e weekend.
-Crezi ca mie imi convine sa adorm in fiecare seara, defapt in fiecare dimineata la 4 si sa ma scol la 7?
-Ei bine, nu e vina mea. Nu e de parca as fi avut de ales sa stau in Suedia sau sa merg in America. Cand termin propozitia, realizez ca in ultima parte a conversatiei mai mult tipam unul la altul ceea ce ma uimea. Pentru ca noi nu tipam unul la altul. Nu ne certam.
-Cred ca cel mai bine ar fi sa vorbim maine. Sunt prea obosit acum.
Imi trece un gand prin minte iar lacrimile incep sa curga.
-Ce se intampla? Plangi cumva?
-Stephan ... nu mai pot. Deja e prima saptamana de cand vorbim prin Skype si simt ca nu mai pot. La inceputul apelului, totul merge bine insa dupa ma enerveaza ca se blocheaza.
-Si ce vrei sa facem? As putea sa vin weekendul viitor sa ne vedem.
-Da, dar majoritatea weekendului o sa ti-l petreci in avion.
-Ok, sa ne gandim ce alte solutii mai avem.
-Nu, nu intelegi ce vreau sa zic. Nu vreau sa fac asta. Stii doar ca nu renunt usor. Insa nu mai pot. Saptamana asta a fost obositoare. Ma asteptam ca vorbitul pe Skype sa fie mai usor. Plus ca nu mai putem sa o tinem mult cu vorbitul video. Ba pentru tine nu e bine, ba pentru mine nu e bine.
-Alice. A trecut doar o saptamana. Sunt sigur ca o sa fie totul mai bine. La inceput e greu, dar dupa o sa treaca. O sa ne obișnuim.
-Stephan, cum putem sa ne obișnuim cu asa ceva? Daca ne obișnuim asa, nu mai e relatie.
-Putem sa ne vizitam. Ai dreptate, nu putem in weekenduri. Dar exista vacanta de Craciun.
-Si pana atunci ce facem? Stam si vorbim pe Skype, 20 de minute? Imi pare rau, Stephan. Chiar nu mai pot sa fac asta.
-Inteleg. Iti respect decizia. Spune apoi incepe si el sa planga. Se lasa linistea in camera. Ii zambesc apoi inchid telefonul. Stau putin in camera, apoi se aude un ciocanit. Ma duc sa deschid si pe Elena. Ea intra apoi zice:
-Hei. Ce s-a intamplat? De ce plangi? O imbratisez apoi incep sa plang si mai tare.
-Eu si Stephan ne-am despartit. Incep sa ii explic toata situatia, toata povestea mea cu Stephan care a fost asa de frumoasa si de romantica. Insa, din pacate s-a terminat. Nu imi doream asta insa pur si simplu nu mai puteam.
-Nu ai procedat gresit. Pana la urma e o relatie, si aveti nevoie sa fiti unul langa altul, nu fiecare pe cate un continent diferit. Observ ca ai tinut foarte mult la baiatul acesta, insa nu e capat de lume. O sa vezi ca o sa mai fie si altii. Si stiu ca o sa imi zici ca țineai la el, insa eu o sa fiu aici pentru tine.
Ne imbratisam apoi plecam din camera ei si mergem jos unde era petrecerea. Am mers sa ne luam ceva de baut si am observat la un moment dat o poza de familie asezata acolo.
-Ce cauta Ryan in poza asta si de ce e si baiatul acela de la ora de engleza cu ghipsul ... Cum il cheama?
-Brown, spune o voce groasa de bait in spatele meu. Ma intorc si vad ca e baiatul cu mana in ghips.
-Numele meu e Ethan, apropo. Nu cred ca am apucat sa facem cunostinta.
-Nu am apucat. Incantata.
-Eu si Ryan suntem frati, spune Elena venind cu doua pahare de plastic in mana. Parintii nostri au divortat, iar la scurt timp tata s-a recăsătorit si Ethan a devenit fratele nostru vitreg.
Wow, sunt mirata. Stai ce? Nu ma asteptam la asa ceva.
-Alice? Prea multe informatii pentru seara asta? intreaba Elena razand.
-Da. Iau un pahar din mana ei si il dau pe gat, apoi il iau si pe celalalt si il dau pe gat.
Amandoi raman uimiți de cat de repede am baut paharele astea doua.
-Elena? Ethan? Prea multe informatii pentru seara asta? spun eu, folosind cuvintele Elenei.
-Hei, ne jucam ceva in curte. Veniti? intreaba un baiat care vine cu paharul in mana.
-Sigur, spune Elena.
Ajungem in curte, iar baiatul cu paharul care a venit sa ne cheme la joaca explica regulile. Era un joc de baut. Cine termina mai repede cele 15 shoturi, castiga.
-15 shoturi? intreb uimita.
-Voi in Suedia nu va jucați asa ceva? intreaba Ethan si ceilalti care se jucau sau se uitau incep sa rada.
-A ba da. Doar ca mi se pare destul de mic numarul.
-Ok, hai sa incepem.
Incepe jocul si in timp ce dadeam shoturile, ma uitam la adversarii mei. Elena si inca 3 persoane erau in urma, insa cel cu care trebuia sa "lupt" era Ethan. La un moment dat, Ethan se strâmba la penultimul shot, ceea ce imi ofera mie avantaj, asa ca castig.
-Sii castiga Suedia, anunta baiatul cu paharul.
-Stai ce? Nu sunt Suedia, sunt Alice.
-Wow, Ethan. Nu pot sa cred ca te-a batut.
-Vreau sa ma mai lupt o data cu ea, spune Ethan. Inca 5 shoturi. Ce zici?
Se lasa linistea si suspansul se creează.
-Sigur. De ce nu?
Dau cele 5 shoturi repede si Ethan pierde din nou.
-Ai pierdut? In fata unei fete? In fata Suediei? zic eu.
El incepe sa rada apoi Elena vine la mine.
-Ethan, de obicei castiga jocurile astea. E cel mai rapid. Si nu credeam ca o sa il învingă cineva.

Mai tarziu, alcoolul isi face efectul si tot ce stiam era ca ma simteam prea bine. Am dansat cu Elena foarte mult, ne-am jucat cateva jocuri de baut, insa la un moment dat ... mi s-a rupt firul.

Urmatoarea dimineata ma trezesc cu o durere imensa de cap si aud un țiuit. Nu sunt in camera mea. Ma uit in jurul meu si imi aduc aminte. Asta e camera Elenei, unde m-am despartit aseara de Stephan.
-Buna dimineata, raza de soare. Spune Elena deschizând usa. Imi aduce o cana de cafea si se aseaza langa mine.
-Imi dau seama dupa fata ta ca nu iti mai aduci aminte nimic de aseara, nu?
-Corect. Auzi cumva si tu un tiut? Si de ce vorbesti asa de tare? Cumva ai surzit aseara?
Incepe sa rada, apoi zice:
-Te asteptam jos. Baia e in capatul holului si la stanga, daca vrei sa te duci inainte sa cobori.
-Dar cine mai e jos?
-Ryan, Ethan si Alec.
-Stii ce? Ma duc pana la baie si dupa imi povestesti ce s-a intamplat aseara.
-Ok, asa facem, zice apoi pleaca.
Mai iau o gura din cafea, insa in secunda urmatoare imi vine sa vars. Ma dau jos din pat si fug la baie. Ma aplec si incep sa vars. Ce se intampla cu mine? De ce vars? Incerc sa imi tin parul sa nu se murdărească.
-Hei petrecareato! Aici erai, spune cineva apoi imi strânge parul si ma mângâie pe spate. Ma uit si il vad pe Ethan.
-Buna dimineata! zic eu. Ethan ma sterge cu un prosop rece pe fata, apoi ma ajuta sa ma ridic.
-Ai idee ce s-a intamplat aseara?
-Nu ma intreba. Aparent, amandoi am fost in aceeasi stare. Elena are toate informatiile si ne asteapta jos.
Cand ajungem in sufragerie si il vad pe Alec, imi aduc aminte de parintii mei. Ce au zis cand au vazut ca nu sunt acasa in dimineata asta? Probabil ca sunt foarte ingrijorati, de aia l-au chemat pe Alec, ca sa ma ia.
-Parintii mei? zic eu. Stie cineva unde e telefonul meu? Elena?
-Stai calma, aseara le-am dat eu mesaj si le-am zis ca dormim la niste prieteni, spune Alec.
-Si nu au mai zis nimic?
-Nu, doar sa avem grija.
Ma asez pe canapea langa Elena, apoi in camera vine Ryan.
-Pot sa imi dau seama dupa fetele voastre cat de mult ati petrecut.
-Dar tu nu ai foat cu noi? intreb eu apoi toti incep sa rada.
-Am fost la mama mea peste noapte. Nu aveam chef de petrecere.
-Fricos, spune Ethan tușind. Elena se uita urat la el apoi schimba subiectul. Incepe sa ne povesteasca despre seara trecuta, doar Alec si Elena isi aminteau. Din cate povesteau ei doi, eu nu mai tineam minte nimic. Pe scurt, jocul ala de la inceput, in care l-am batut pe Ethan, a fost suficient cat sa ne ameteasca bine de tot pe amandoi si sa fim sufletele petrecerii. Apoi Elena isi scoate telefonul. O, nu. Banuiesc ca exista si poze. Da, exista.
-Stai, ce e cu poza asta? intreb eu.
-Aici te-ai urcat pe masa de pe terasa si ai inceput sa dansezi doar in lenjerie intimă si dupa aceea ai sarit in piscina, adauga Elena.
-Iar dupa, toata lumea s-a aruncat in piscina, continua Alec.
Asta explica de ce am alte haine pe mine.
-E bine macar ca nu ai fost singura. Ethan era fix langa tine. Apoi Elena ne arata mai multe poze.
-Stai asa, cumva ma striga cineva Suedia? intreb eu.
-Da, toata scoala. Asta a devenit porecla ta.
-Incepi sa iti amintești? intreaba Ethan speriat.
-Un pic. Tu?
Da din cap, ceea ce inseamna ca si el era la fel. Elena ne mai arata niste poze apoi incepem sa facem curatenie in casa. Dupa aceea, eu si Alec plecam acasa. Cand ajungem, ma duc direct in camera mea si ma culc.