Umbra Dragostei

Capitolul 1 - iubire interzisă,mărturisiri și alegeri

      Sonia Gracia își privea reflexia în oglindă cu ochii ușor înlăcrimați, dar cu un zâmbet forțat pe buze. Nu era o femeie care să cedeze cu ușurință, nici în fața greutăților, nici în fața sentimentelor ei. Avea o frumusețe naturală, dar astăzi nu o simțea. Părul ei brunet cădea în valuri pe umeri, dar gândurile ei nu erau acolo, în camera elegantă de hotel unde se afla acum. Căci, deși se afla într-un loc luxos, chiar în inima orașului, ceva o neliniștea.

Astăzi fusese o zi ca oricare alta, dar cu o poveste ce părea că se învârte în cercuri de tensiune. Și totul începuse cu o invitație misterioasă din partea unui bărbat pe care îl cunoscuse cu doar câteva zile înainte.

Sebastian Hawke.

Numele lui o cutremura. Nu doar că era un bărbat frumos, dar purta în privire și o povară imensă, un fel de destin crud care părea să-l definească. Era cunoscut în lumea interlopă, iar numele său era șoptit cu frică și respect. Fiecare pas pe care îl făcea în această lume părea calculat, fiecare gest măsurat. Cu toate acestea, în prezența lui, Sonia nu se simțea intimidată. La început, doar o adiere de curiozitate și o atracție inexplicabilă o cuprinseseră, dar acum… acum simțea că lumea ei s-ar putea prăbuși la picioarele lui, într-o clipă.

Astăzi, o întâlnire la un bar elegant din centrul orașului. O întâlnire care părea banală, dar care avea să-i schimbe viața.

Sebastian Hawke se așezase la masă cu o grație aproape imposibil de atins, privindu-i dincolo de ochii ei, ca și cum ar fi putut citi în sufletul ei. „Sonia…” murmurase el, vorbind cu o adâncire a vocii care o făcea să se simtă neliniștită, „mi-ai furat atenția de când te-am întâlnit. Ai putea să-mi dai o șansă să te cunosc?”

Fără să poată să-și oprească gândurile, Sonia îl privea pe Sebastian cu o combinație de fascinare și teamă. Ce fel de bărbat era acesta? Ce secret ascundea?

„Nu sunt un om simplu, Sonia.” Cuvintele lui răsunau în capul ei, dar totul se pierdea într-o ceață de întrebări și neliniști. Știa că nu putea să își piardă capul în fața unui bărbat care părea că trăiește în umbra unor jocuri mult mai periculoase decât își putea imagina.

Și totuși, Sebastian Hawke era diferit. În ciuda trecutului său înfiorător, în ciuda lumii din care venea, Sonia nu reușea să-l respingă. Cu fiecare cuvânt pe care îl spunea, cu fiecare privire pe care o arunca, inima ei părea să bată mai tare. Cum reușea el să o facă să se simtă de parcă întreaga lume ar fi dispărut?

Așezată la acea masă, cu lumina difuză a lumânărilor din jurul lor și cu băutura în paharul de cristal, Sonia nu știa cum să reacționeze. Nu dorea să se piardă în această atracție. Știa prea bine că astfel de legături erau periculoase. Dar în ochii lui Sebastian, era ceva care o făcea să uite de toate.

„Te-ai gândit vreodată la ce înseamnă să trăiești în umbra unui imperiu?” întrebă Sebastian, cu o voce profundă, care pătrundea adânc în gândurile ei.

Sonia dădu din cap, dar știa că întrebarea era mult mai mult decât părea. „Nu sunt sigură că înțeleg la ce te referi…”

„Există un preț pentru tot ce ai în viață”, continuă el, ținând privirea asupra ei. „Aș dori să îți arăt lumea mea, dar trebuie să știi că lumea mea este plină de sacrificii.”

Fiecare cuvânt al lui părea să fie mai mult decât un avertisment. Era o chemare. Știa că răspunsul pe care îl va da va decide nu doar viitorul întâlnirii lor, ci și cursul întregii sale vieți.

„Nu sunt o femeie care să se lase prinsă în capcane,” spuse Sonia, încercând să își țină vocea calmă. Dar chiar și ea știa că o mare parte din ea nu voia să plece. Voia să știe mai mult despre această lume. Voia să-l cunoască pe Sebastian, să înțeleagă ce se ascundea în spatele ochilor aceia pătrunzători.