Umbra Dragostei

Capitolul 6 - Timpul deciziilor

      Toată lumea se pregătea pentru momentul decisiv. Afacerea lor cu mafia italiană atinsese un punct critic, iar fiecare dintre membrii echipei își știa rolul. Timpul se scurgea rapid, iar mișcările trebuiau să fie precise și coordonate. Era un joc de nervi, dar și de calcul.

Sonia își simțea inima bătând cu putere în piept. Decizia de a se implica activ în acest conflict nu fusese ușoară, dar acum nu mai exista cale de întoarcere. În fața ei se aflau riscuri pe care nici măcar ea nu le anticipase, însă gândul că familia ei era în pericol o făcea să fie mai hotărâtă ca niciodată. „Trebuie să avem curaj”, își spunea, privind celelalte femei care se pregăteau alături de ea.

„Avem semnal verde”, auzi vocea lui Zeke în urechea Soniei prin radio, o voce care anunța începutul unui marș periculos. „Totul este pus la punct. Acum este momentul să trecem la acțiune.”

Sonia închise ochii pentru o clipă, simțind adrenalină curgându-i prin vene. Cu toate că știia că nu va fi ușor și că vor exista pierderi, erau pe cale să schimbe destinul. Destinul lor.

„Știu ce am de făcut”, spuse Sonia, cu o hotărâre pe care nici măcar ea nu o recunoștea în propria-i voce. Se ridică și se îndreptă spre ușa apartamentului. „E timpul.”

Cu pași siguri, ea și celelalte femei ieșiră din încăpere, îndreptându-se către zona de acțiune. În orașul ce se pregătea să tremure de violența iminentă, fiecare dintre ele știa că, chiar și în mijlocul haosului, unitatea lor va fi cea care va face diferența.

În același timp, în biroul lui Sebastian, Makari, Zeke și restul echipei urmăreau, prin monitorizare, pașii ce se făceau pe teren. Sebastian își încleștă pumnul, simțind greutatea momentului. „Acum nu mai avem decât o șansă”, spuse el, cu vocea rece și hotărâtă. „Fiecare decizie, fiecare mișcare trebuie să fie perfectă.”

Zeke privi monitorul din fața lui și confirmă: „Totul este conform planului. Echipele sunt deja în poziție. Suntem gata.”

Makari își aruncă privirea spre harta orașului, unde semnele de progres al echipelor lor erau vizibile. „Rămâneți concentrați. Dacă mafia italiană simte că suntem prea aproape de succes, va contracara cu tot ce are. Niciun pas greșit, băieți.”

Sebastian dădu din cap, începând să calculeze fiecare secundă. „Trebuie să îi lovim pe toți în același timp, să nu lăsăm niciun loc de manevră. Dacă rețelele lor de comunicare se prăbușesc, totul va fi mult mai ușor. Asta trebuie să facem.”

În apartamentul Soniei, echipele erau deja în mișcare, iar fiecare femeie își lua locul în planul ce se desfășura. Atmosfera era apăsătoare, fiecare bătăi de inimă părea să bată în același ritm. Fiecare știa că succesul depinde de acțiunile lor în următoarele câteva ore. Toate făceau parte dintr-o mașinărie ce nu avea voie să greșească.

„Avem semnal verde”, spuse Reagan, ochii ei negri fiind fixați pe ecranul de control. „Să ne facem treaba.”

Femeile își luară pozițiile. Între timp, Sonia a ajuns în fața ușii, gata să înceapă ceea ce avea să fie o bătălie deosebit de periculoasă. „Am încredere în voi”, le șopti ea, iar vorbele îi răsunau în capul fiecărei femei care lupta pentru aceeași cauză.

Totul depindea acum de aceste momente. Acum sau niciodată.

Acțiunea se intensifica. Pe teren, Zeke și echipa sa se infiltrau în locuri cheie. Știau că lovitura pe care o dădeau acum trebuia să dezvăluie rețelele mafiote și să le paralizeze. Fiecare mișcare era o alegere riscantă. Niciun detaliu nu era prea mic pentru a fi ignorat.