Am stat tot restul zilei cu ei în grădină în îmbrăţişarea plină de iubire a lui Syrus şi în compania minunată a copiilor.
- Şi, mama? Te-ai acomodat cu gradele? Întreabă Chad râzând pe sub mână
- Sincer? Degeaba mă acomodez cu ele dacă nu eşti tu pe acolo să mă faci să uit de greutatea lor. Kyoya încearcă însă nu reuşeşte ca originalul. Chad înfoie pieptul ca un adevărat cocoş mândru uitându-se cu superioritate la toţi.
- Deci aţi auzit, da? Nimeni nu se poate compara cu vedeta originală! Îmi pare rău dar azi nu dau autografe. Iar cu aceste replici Chad reuşi să scoată un zâmbet chiar şi de la Arthur.
- Măscăriciule, spuse Arthur cu zâmbetul pe buze.
- Uite cine vorbea!
- Eu barem o să mă însor cât de curând, îi răspunse el. Chad se uită la el şi se ridică.
- Realizaţi că pentru mine e destul de grav dacă se însoară el?! Adică dacă se însoară pentru mine va fi adio burlăcie! Gata e gravă situaţia! Ori opresc nunta asta, ori mă însor înaintea lui. Markus adaugă şi tu un anunţ pentru mine pe matrimoniale! Spuse Chad pe un ton foarte nostim şi actoricesc printre multe altele.
- Scrie acolo Markus: Bărbat chipeş, nostim,inteligent,înţelegător,caut femeie pentru un mariaj veşnic fericit. Adaugă acolo că sunt şi dragon
- Chiar de foc…spuse Syrus cunoscând probabil faza.
- Da, chiar dragon de foc!După ce reuşi să scoată un râs copios de la mine şi alte câteva râsete periferice Chad Zâmbi şi spuse:
- Acum la modul cel mai serios mă bucur pentru tine frate!Cum se spunea? Casă de piatră parcă…, am aprobat cu un scurt gest al capului.
- Casă de piatră frate!Continuă Chad întinzând mâna. Arthur se uită la el zâmbind şi dădu mâna cu Chad. Ceva era necurat la mijloc. De când să înţelegeau Arthur cu Chad. Şi de când Syrus îi continua frazele lui Chad? Probabil aşa se comportau înainte să apar eu în familie şi totuşi asta nu scuza nimic, deoarece băieţii şi-au dat arama pe faţă încă din ziua când au venit. Aveam să îl întreb pe Markus ceva mai târziu sau poate…Dar nu, mai bine îl întrebam pe Markus. Şi stând de vorbă cu ei mi-am dat seama de ceva. Nu aveam nevoie şi de ceilalţi paranormali. Sau mai bine sus nu mai voiam să văd pierderi în rândul celor dragi. Dacă era să mor în acel război, barem muream doar eu. Nu cred că aş fi putut să mi-o iert vreodată dacă cineva ar fi dat ortul popii din cauza mea, aşa că m-am scuzat, ma-am dus pană la baie şi l-am anunţat pe Kyoya să anuleze întâlnirea cu restul căpeteniilor. Aveam nevoie doar de Benjamin şi supranumitul prinţ Klauss. După două minute, cât am stat acolo, am părăsit camera gândindu-mă la sufletele nevinovate şi la inimile pure ale fiilor mei vitregi şi ale tuturor celor apropriaţi mie, nu puteam să le fac una ca asta! Doar gândul la…Privirea de copil a lui Markus, la veselia care ne şterse gândurile rele în ultimele câteva ore… Categoric nu puteam să fac una ca asta! Ieşind din baie şi mergând spre scări m-am întâlnit cu Markus ce de abia urcase. Acesta se opri şi spuse:
- Vezi că afară mai e doar tata. Te așteaptă.
- Mersi.
- Nu ai pentru ce! Spuse el întorcându-se spre stânga, băgându-şi mâna în buzunar şi mergând mai departe spre camera sa. M-am întors zâmbind, punând mâna pe balustradă şi coborând două trepte.
- Apropo, frumoasă burtică, spuse Markus. M-am întors însă silueta sa se îndepărta mergând agale pe coridor cu mâna dreaptă în buzunar. Mi-am pus uşor mana pe burta ce creştea în fiecare zi câte puţin gândindu-mă că într-adevăr ceva era la mijloc. Oare se maturizaseră? Pisoiaşii mei copilăroşi se maturizaseră în cele câteva săptămâni de când plecasem? Nimic nu mai era la fel. Fetele erau deja mature pentru vârsta lor. Am coborât restul treptelor gândindu-mă numai la aceste aspecte, iar în curte, adus aminte ceea ce voiam să îl întreb pe Markus, însă se pare ca nici el nu putea să îmi dea un răspuns aşa că am fost nevoită să îmi calc pe inimă şi să îl întreb pe Syrus. M-am aşezat lângă el, punându-mi picioarele sub mine şi capul pe umărul lui Syrus, acesta cuprinzându-mă cu braţul său protector.
