- Nu pot să cred ce repede trece timpul, spuse Syrus ţinându-şi mâna pe burta mea.
- Tată mai lasă şi tu persoane cu experienţă să o consulte pe mama!spuse Chad
- Şi presupun că vrei să te las pe tine, nu?
- Ar fi o idee mai ales că trăiai alături de dinozauri, dar nu, e vorba de Atticus.
- Sincer, nu e nevoie Chad, mă simt foarte bine!
- Dar eşti la sfârşitul lunii a opta, iar butica ta e mult mai mare!
- Înseamnă că mai e un bebe acolo geniule!spuse Syrus. Mă uitam la fiecare, studiindu-le
atitudinea. Dintre toţi Syrus şi Markus păreau cei mai fericiţi, dar eu …Eu fireşte, eram fericită! Urma să fiu mamă a două fete, tata urma să radieze toată viaţa de bucurie, toată lumea din jurul meu avea să fie fericită şi totuşi…parcă nu mă simţeam pregătită şi îmi era o frică teribilă. Dacă nu puteam să am grijă de fiicele mele?Dar chiar dacă aş mai fi amânat, nu aş fi putut amâna la nesfârşit şi iată că eram foarte aproape de termenul limită. În ultima lună, Syrus îl pusese pe Atticus să stea lângă mine în permanenţă pentru a supraveghea sarcina plus Markus ce îl ajuta. Syrus îşi dorea un singur lucru şi anume să fie alături de mine în momentul naşterii şi să mă susţină;dar fireşte că mereu apare câte ceva în programul oricui;iar în programul soţului meu erau întâlniri diplomatice. Syrus fusese nevoit să plece ziua următoare cu o mare teamă în suflet;dar înainte de a pleca îi pusese pe Atticus şi Markus să jure că vor fi cu ochii pe mine indiferent de ce se va întâmpla. După plecarea sa zilele de aşteptarea până la venirea pe lume a bebeluşilor începuse a se scurge precum nisipul dintr-o clepsidră şi uite aşa m-am trezit cu trei zile înainte de venirea pe lume a copiilor cu contracţii severe ;care la prima vedere l-au speriat de-a binelea pe Atticus, însă şi-a revenit repede din şoc şi a încercat să îmi calmeze contracţiile cu nişte sunete ciudate ce s-au dovedit foarte folositoare. Vestea că urma să nasc cu puţin înainte de termen a pus toată casa în alertă; astfel că au reuşit să se mobilizeze în cel mai scurt timp posibil şi să mă ducă la spital. Doamne,Dumnezeule mare,când gândul că bietul Syrus e în avion şi nu va putea fi la naşterea primei sale fiice mă sfâşia. Pot să mărturisesc că tot fiindu-mi gândul la Syrus nici nu prea mi-am mai dat seama că eram la spital şi mă chinuiam să nasc;astfel că atunci când am realizat că sunt la spital copii se născuseră.
- Felicitări, domnişoară Phoenix aveţi două fete! Spuse fericită doamna doctor.
- Mulţumesc!Pot să le văd?
- Sigur. Asistentele îmi aduseră fetiţele;mie ne venindu-mi să cred că sunt mamă.
- Ce nume îi veţi pune,domnişoară Phoenix? Momentan aştept să vină soţul meu. De unde vin, este obiceiul ca tatăl să pună primul nume copilului.
- Dar dumneavoastră ce nume aţi dori să poarte?
- Aylin şi Rosalinda
- Ce nume nobile. Vă anunţ când vine soţul dumneavoastră?
- Te rog.
- Dacă îmi permiteţi, le voi lua pe Aylin şi Rosalinda iar când va veni soţul dumneavoastră o să vi le readuc.
- Vă mulţumesc,îmi pot vedea ceilalţi copii?
- Sigur!Asistentele îmi luară fetele, iar doamna doctor i-a adus pe fii lui Syrus. Nu erau decât patru din ei.
