🏁PROLOG🏁

1.1K 35 0
                                    


     Se lăsase seara, si odată cu venirea serii norii grei își lăsaseră picturii de ploaie să se lovească furiosi de tot ce le iesea în cale din când în când un fulger ivindu-se ocazional printre norii grei de ploaie.

    Pe scaunul șoferului bărbatul cu părul șaten și ochii negrii își focusează atenția asupra drumului pe care îl are de parcurs înspre casă din când în când sărutându-i mâna scumpei sale soții, o femeie superbă cu un par șaten, niște ochi de un verde crud și un zâmbet de care bărbatul se îndragostea pe zi ce trece mai mult,așa cum susținea.   Femeia se mai întoarce pentru a arunca câte o privire asupra minunăției lor.
 
   Pe bancheta din spate a mașinii fetița cu ochii negri își strângea ursulețul de pluș la piept și urmărea picturii de ploaie cum se izbesc de geamul din dreptul scaunului în care era asezată. La radio se auzeau acordurile unei chitare acompaniată de o voce feminină care cânta o piesă lentă.

    O clipă de neatenție a altui șofer i-a fost fatală bărbatului care nu a mai avut ce face si s-a izbit frontal de mașina care vedea pe directia lor de mers.

   După câteva secunde de la impact în care doar ploaia de afară se auzea, liniștea a fost deranjată de plânsetul fetiței care își striga disperată părinții,
nu reușea sa-și vadă mama, din cauza centurei pe care nu o putea desface, stătea chiar în spatele scaunului celui în care stătea mama sa, dar reușise să-și vadă tatăl plin de sânge și să audă niște ultime cuvinte adresate ei.

    - Totul va fi bine.

    Mă trezesc brusc și mă uit speriată în jur broboadele de transpirație mi se scurg pe tâmplă și lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji.

    Durează câteva minute să mă calmez si să încerc să-mi alung gândurile și amintirile departe spunându-mi că totul a fost un vis, ca totul a trecut, dar în minte mi se derulează că o casetă veche cuvintele „ Totul va fi bine"  Arunc o privire asupra ceasului de pe noptieră si observ că este ora trei dimineata si la ora opt trebuie să fiu la liceu festivitatea de deschidere. Si tot ce îmi rămâne de făcut până atunci deși nu vreau este să stau și să mă gândesc la ziua în care am pierdut tot.

Săgeata albastră Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum