Imi amintesc si acum prima zi cand nu am mai stat singura. A gost prima zi la camin, eram atat de speriata, nu stiam de ce ai mei vor sa ma lase intr-o camera plina cu necunoscuti. Erau foarte multi copii de varsta mea,dar timiditatea mea era atat de evidenta. Imi era foarte greu sa ma obisnuiesc, dar in acelasi timp simteam si ca fac parte din ceva.
M-am imprietenit cu o fetita care statea singura intr-un colt iar toata lumea se ferea de ea...m-am apropiat incet de ea asezandu-ma pe scaunul de langa si i-am zambit..toti ceilalti se oprira din joaca si se uitau oarecum uimiti la mine, i-am privit in ochi pe fiecare dintre ei si le-am intors spatele, stiam ca in acea fetita imi voi regasi linistea in orice moment.
Dupa ceva luni bune am prins o incredere orbeasca una pentru cealalta si am devenit prietene. Nimeni nu ne putea despartii.
YOU ARE READING
Viata
RandomCapitolul 1 Povestea vietii mele a inceput la o varsta destul de frageda. Am fost un copil cuminte cu o personalitate linistita, ptea linistita. Eram afectata de toate reprosurile adresate mie.
