ᴀ ʙᴇᴛᴛᴇʀ ᴍᴀɴ ғᴏʀ ʏᴏᴜ

1

Ceva era ciudat,glumesc totul este la fel de plictisitor si monoton ca în fiecare zii,nimic nu mai este cum era,nuanțele rozalii în care era pictată viața mea alături de ea acum sunt în tonuri de gri,culoarea parcă scurgânduse din tot ce era frumos.

Flash back;

-N-nu mai putem face asta Jimin..
Te rog să mă înțelegi...

O vedeam cum tremura în fața mea,lacrimile ii curgeau pe obraji,nici eu nu eram mai departe ,stăteam mămâie în fața ei,nu știam ce să fac sau dacă asta era o glumă proastă sau nu,la momentul de față eram cel mai prost om de pe pământ.

Era frig,atât de frig... eram la începutul lunii Decembrie afară era într- un strat subțire zăpada de un alb imaculat ,ningea încet cu fulgi gigantici,însă tot ce vedeam la momentul ăsta era doar fața ei roșie de la frig și lacrimile ei cum se preling pe obrajii de o nuanță trandafirie.

-Nu e vina ta,e-e ceva ce nu pot explica,vreau doar să fii fericit în continuare,să mă uiți..
E vina mea că toate astea se întâmplă acum și așa...îmi pare rău că nu putem continua ,și îmi pare rău că se sfârșește așa...îmi este greu,este cea mai grea despărțire a mea,cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea,esti cea mai frumoasă și de preț amintire a mea,tu ai fost și vei fii cea mai mare iubire a mea,nu uita..

Spune ea făcând pași mici înapoi,zâmbea melancolic ,apoi privii spre cer.
Luna era prezentă ,se puteau observa doar câteva stele rătăcite.

-Oricât de departe am fii,vom privii același cer.

Spune apoi privii spre mine.

-Nu e nevoie să faci asta,te rog..nu o face...

Spun suspinând nerealizând până în momentul de față că pe obrajii mei curgeau lacrimi amare.

-E prea târziu..Jimin,totul s-a sfârșit..Adio iubirea mea...

Spune apoi se întoarce și urcă în mașina ce era parcată în spatele sau.

-Nu,Stai!

Țipam după ea,am început să alerg după mașină,doar să o opresc să nu plece,era prea târziu.
Cad în genunchi pe asfaltul înghețat.

S-a dus...Ea chiar a plecat.

-NU PLECA...te rog...nu pleca...

Spun dând cu pumnii în pământ ca un disperat.

-Te iubesc...

Ene flash back;

Zâmbesc melancolic la amintirea  ce-mi fulgerase mintea.
După 6 ani încă o iubesc,încă e în inima mea,a fost prima și cred că ultima mea mare iubire..

Încă mai sunt pe noptierele din camera pozele cu noi doi..
Parfumul ei preferat este și acum pe noptiera de lângă patul meu.

Gândul că ea dispăruse pentru totdeauna mă omorâse.

Se mutase,vecinii ei îmi spusese că plecase din țara,ea blocându-mă mai apoi pe toate rețelele sociale,neștiind nimic de ea în tot acest timp.

Un sunet vag se făcu auzit,ridic capul și mă uit către sursa sunetului.

-Intra!

Tip cât puteam de tare pentru a mă face auzit.

-Uite ce e Jimin,ar trebuii să mai iesi din casă,știi ,toată atmosfera asta e prea monotonă ,tu esti prea monoton.
Am vorbit cu băieții și am căzut de comun acord să mergem prin oraș în seara asta,înțelegi? O seară de relaxare ca între prieteni,ca în vremurile bune.
Acum hai sus.Schimbarea repejor,în jumate de oră să fii gata.

-Dar,Tae...

Nici nu apucasem să-i termin numele de rostit.

-Taci Jimin,doar taci și nu mai riposta,fă măcar o dată ce ți-se cere,totul e spre binele tău,crede mă.
Dacă în jumătate de oră nu ești gata te bat cu cureaua,poti să plângi la Jin cât vrei,te bat prostule.Să nu fii tu gata că ai să vezi tu după.

Iese din cameră la fel de repede precum a intrat,înghit în sec și mă ridic din pat dând ochii peste cap la cele auzite.

Omul ăsta e ciudat tare..

Îmi fac rapid un duș și mă schimb în niște haine de dus in lume zic și eu,formate dintr-un tricou negru ,blugi negri și o geacă neagră de blugi.