ᴀ ʙᴇᴛᴛᴇʀ ᴍᴀɴ ғᴏʀ ʏᴏᴜ

3

O văd fugind de la un capat al localului la celalalt ,unde cred ca ar fii trebuit sa fie masa 6.

Strigatul barbatului imi rasuna si acum in cap.. Hana, poate era doar o coincidenta de nume, cert era ca nu am mai auzit numele asta de mult timp, iar asta imi provoca un gol in stomac.

Cu toate ca trecuse 6 ani de cand totul se terminase , sentimentele inca erau acolo, stiu asta e ceva ciudat unii ar spune ca am ramas in trecut, insa adevarul era ca trecutul ma urmarea la fiecare pas.

Un zambet scurt imi aparuse pe fata, era complet imposibil ca destinul sa o aduca inapoi in calea mea, asta nu trebuia sa se intample.

Chiar daca inima o voia inapoi mintea imi spunea sa o tin la indepartare, sa nu o las sa se apropie.

O voiam din tot adinsul inapoi in viata mea, dar orgoliul meu e unu dintre cei mai mari desmani ai constiintei.

Termin pranzul si astept sa mi aduca nota de plata.

La scurt timp aceeasi fata se intoarce la masa mea cu nota de plata.
Multumesc politicos si scot banii pentru a achita, lasandu i si un tips fetei.

Ma ridic de la masa si parasesc localul in graba.

Ajung in parcare, langa masina mea era parcat un audi a5 ,masina fiindu mi destul de cunoscuta.

Privesc numerele de imatriculare si inghit in sec.

Asta era masina Hyunei, prietena Hanei.

Poate totusi nu era o concidenta si acea ospatarira era chiar Hana a mea..

Ma incrunt nervos cand oberv cum parcase masina, nelasandu mi loc sa pot deschide portiera soferului.

- Ai patit ceva?

Se aude o voce din spatele meu.

- Iti poti lua masina de aici? Sau macar sa o dai mai in colo sa o pot scoate pe a mea.
Nu stiu cine ti a dat tie permisul de conducere.

Spun extrem de nervos intorcandu ma cu fata , vazand cum amandoua ma priveau uimite.

- Imi cer scuze, o mut imediat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa mi vorbesti asa!

Spune satena , iritarea din vocea ei fiind extrem de vizibila,in timp ce blonda se uita cu ochii mijiti fara a spune nimic.

Hyuna se urca la volan si muta masina, facandu mi loc suficient pentru a putea urca, apoi coboara venind inapoi in fata mea.

- multumit domnule?

Spune sarcastica.

-As fii mai multumit daca nu te ai infoia asa la mine.

Spun arogant dandu mi ochii peste cap.

- Cata aroganta pe tine, cine te crezi?

Spune deja nervoasa.

-Park Jimin!

Spun raspicat, plin de mine si arogant.

Cele doua fete raman uimite uitandu se una la alta.
Rad scurt ironic si ma urc in masina plecand in goana de acolo.

Auzi la ele , cine ma cred,pff.

Imi spun cu voce joasa conducand inet, oprind la semafor. 

Langa mine se mai opresc masini, ma uit in dreapta si le vad pe ele in masina oprita langa a mea.

Pufnesc nervos, asteptand culoarea verde a semaforului, atunci cand apare apas acceleratia pana la podea.

Rad badjocoritor cand imi imaginez fețele lor .