Si nu,nu port doliu pentru cine se întreabă, dupa părerea mea negrul prinde mai bine.
Totul este la fel de monoton...totul in jur era atat de pustiu,totul e atat de pustiu de suflete,doar corpurile lor sunt prezente.
Eu numărându ma printre ei.
Nu durase mult tot farafastucu asta,nici nu stiu cand am ajuns acasa.
La momentul de fata privesc tavanul gălbui ,culoarea fiind data de lumina felinarului de afara.
Se inoptase de ceva timp,si asta ma bucura,noaptea este singura mea alinare,liniștea nopții imi calmează sufletul distrus de dor si suferința.
Imaginea ei imi străpunse mintea.
–Ahh!Dispari!Te rog dispari din mintea mea...
Nu mai suportam toata chestia asta,ajunsesem sa cred ca o luasem razna,oriunde ma uitam o vedeam pe ea,chiar si cand închideam ochii o vedeam in fata mea,imi uram mintea,pentru ca in fiecare colț o vad pe ea.
–Imi modelai minciuni frumoase ,in cat am ajuns marioneta ta,am ajuns o păpușa manevrata de păpușar,iar fara păpușarul meu nu mai pot face nici un pas.
Am ajuns sa fiu dependent de amintirea cu ea ,ea a ajuns sa fie dependenta mea vitala.
Închid ochii in speranța ca voi adormii intr-un sfârșit..
Si asa a si fost..somnul a venit pe nepusa masa.
•••••
Tic tac, tic tac.. eram treaz de cateva minute insa preferam sa stau in pat cu ochii inchisi, linistea din camera era asurzitoare, adoram momentele de genul in care ,camea mea era inundata de liniste si calmitate.
Deschid ochii incet, buimac totusi, atintind ceasul electronic ce zacea pe noptiera.
Hmm, este deja ora 11 ar fii cazul sa ma ridic din pat, imi zic singur in minte, fiind destul de constient ca vorbesc singur.
Ma ridic usor din pat urmand sa mi fac rutina obijnuita.
Era o zii destul de frumoasa si insorita de duminica, planul pe aceasta zii fiind sa stau in casa, poate sa mai compun cate ceva, seriale triste pentru a ma scoate din filmul monoton numit viata in care ma aflam.
Ies din baie imbracat intr un tricou larg alb si o pereche de pantaloni scurti de stat in casa.
Cobor jos, era liniste, poate mult prea liniste iar asta e o situatie dubioasa.
In casa asta nu e niciodata liniste, cine stie ce s o fii intamplat.
Mai aruncam cate o privire fugitiva prin camerele goale ce aveau usile deschise.
Unde o fii toata lumea?
Zambesc scurt la gandul ca e posibil sa fiu singur astazi acasa. Nu adoram ceva mai mult decat asta.
Imi pregatesc cafeaua si ies afara pe terasa, urmand sa o savurez linistit, mirosul imbietor de cafea imi inunda narile, ceea ce ma face deja sa ma trezesc din vise.
Ma asez comod in balansoar privind prin curtea casei, Jin nu a mintit cand a spus ca se apuca de gradinarit curtea era plina de flori viu colorate, din toate sortimentele, insa sincer toate mi se par la fel, nu a fost niciodata botanica punctul meu forte.
Linistea imi e diatrusa insa de telefonul care incepuse sa sune in buzunarul pantalonilor,il scot si raspund.
-Da,ce vrei?
Raspund cu un ton destul de iritat.
-Nu mi spune ca acum te-ai trezit.
Se aude o voce extrem de cunoscuta care vorbea amuzat de la celalalt cap al firului.
-Ce e Jungkook? De ce ai sunat?
Spun deja enervat,presimtind ca am fost deranjat degeaba iar de Jungkook.
-Te sunasem sa ti aduc aminte ca astazi noi plecam la Daegu,mergem in vizita la familia lui Yoongi, deoarece presupun ca tu ai uitat.
Si am decis sa ti respectam decizia de a te lasa singur astazi,ne vedem diseara in orice caz,nu scapi de noi.
Spune pe narasuflate baiatul,rad scurt la afirmatia lui ca mai apoi el sa continue.
-diseara cand ajungem mergem in bub,ca idee.
Hai ca te las,pa!
Spune apoi inchide.
-Off,Jungkook Jungkook,nu te mai maturizezi si tu.
Spun apoi imi rostogolesc ochii peste cap ironic.
Astazi is the day of relaxare!
Ma ridic grabit si intru inapoi in casa,ma cam luase foamea,asta e sigur.
Cotrobai prin bucatarie,nimic.
-Daca erau in stare astia mancau si mobila!
Spun suparat negasind ceva de mancare.
Fug spre dormitor schimbandu ma in ceva lejer dar mai omenesc de iesit in lume,iau portofelul,telefonul si cheile masinii si ies pe usa,aveam de gand sa ma duc sa mananc undeva,nu aveam nici un chef sa stau eu sa gatesc,poate dupa aceea o sa trec pana la market.
Pornesc in graba cautand pe net un local nou ,pentru a savura pranzul.
Zis si facut,gasesc unul in celalalt cartier,are recenzii destul de bune,iar asta ma bucura.
Nu dureaza mult si parchez masina in fata localui.
Intru increzator privind in jur,era amenajat destul de simplist insa emana o stare pozitiva.
Imi place,cred ca voi mai trece pe aici.
Ma asez la o masa langa ferrastra,brizele reci de la aerul conditionat pozitionat deasupra mesei imi dadea o stare super misto de relaxare.
De mult timp nu am mai avut o stare atat de buna fara vre un motiv.
-Buna ziua,cu ce va pot servii?
V ati decis sau pot revenii peste cateva minute?
Se aude o voce feminina din dreapta mea care ma scoate din ganduri.
Imi intorc privirea spre fata ce statea in picioare langa mine cu carnetelul in mana fara a ma privii macar.
-Sigur, as vrea niste chimci, si o bautura racoritoare, cred ca o limonada,multumesc.
Spun uitandu ma in telefonul meu.
Cateva secunde de tacere timp in care se mai auzea doar pixul cum scria pe foaia de hartie.
-Desigur domnule,comanda dumneavoastra va sosii in cateva clipe.
Spune apoi se indeparteaza de mine.
Ma uitam dupa ea cu coada ochiului,era dubios sentimentul familiar pe care il simteam,imi parea ca o cunosteam ,dar nu stiam de unde sa o iau, fata ei acoperita pe jumate de parul scurt pana la umeri si argintiu imi parea cunoscuta.
Insa nu puteam sa vad prea multe trasaturi din cauza sepcii pe care o purta si era destul de trasa pe fata,ea stand cam tot timpul cu capul in jos.
Astept in jur se 15 minute si o vad aparand cu o tava pe care se afla comanda mea,mi le aseaza pe masa.
-Si comanda dvs,pofta buna!
Spune un zambet aparandu i pr buzele pline si rozalii.
-Multumesc.
Spun zambind.
Fata pleaca lasandu ma singur savurandu mi comanda.
Iau o gura din limonada mea.
-Hana! Masa 6!
Se aude o voce barbateasca dinspre tejghea.
Ceea ce ma face sa ma innec cu limonada,avand putin si iesindu mi si pe nas.
Nu am mai auzit numele asta de 6 ani..
Buna capitolul acesta nu este editat, sunt mari șanse sa gasiți unele greseli de scriere sau gramaticale
CITEȘTI
ᴀ ʙᴇᴛᴛᴇʀ ᴍᴀɴ ғᴏʀ ʏᴏᴜ
FanfictionAm încercat să fiu un om mai bun,un om mai bun doar pentru tine,as fii fost in stare sa răstorn pământul doar sa te regăsesc si sa mi fii iar aproape. Oare te vei întoarce candva? Oare te voi revedea vreodata? Nu stiu,nu cred.. Doar timpul poate dec...
