capitol 6

204 18 2
                                    

în cutie erau capetele părinților noștri   .
ea începu să tremure foarte tare .
mă gândisem să sun la poliție,  dar acel om îmi spunea că Acacia va muri dacă voi suna la poliție .
nu știam ce să facem .
ne tot intrebam cine e acel tip .
am decis să punem cutia cu capetele părinților la subsol .
- dacă nu intram eu în viața ta nu ajungeam până aici . Zic eu plângând .
- iubire, măcar mi-ai rămas tu, ești viața mea, ești totul ! Zise Acacia suspinând și plângând ca un bebeluș .
- te iubesc așa mult .
- și eu iubire, și eu .
ne-am gândit să dăm uitării tot sperând că nu se va mai întâmpla nimic.
şi reușisem .
după mai mult timp am reușit să trecem peste .
nu mai primisem mesaje de la acel necunoscut .
totul era perfect în viața noastră după moartea părinților .
e greu să o zic .
dar viața mea e mai bună așa .
oricum părinții mei erau niște nenorociți .
erau criminali .
omorâseră peste 30 de oameni în 5 luni .
îmi era teamă să stau cu ei în casă .
dar totul trecuse .

Bunăă :3 capitolul ăsta e mai scurt,  dar cartea e pe terminate . Vă mulțumesc pentru vizionari și voturi !

eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum