Pângărită

Capitolul 1

Vineri treisprezece, vineri treisprezece... Cele două cuvinte răsunau neîncetat în mintea ei în timp ce îşi urma plictisită prietenele, nu era de fel superstiţioasă, însă ziua aceasta îi dădea mereu fiori. Pentru ea era primul weekend petrecut în campusul Universităţii şi tot ce îşi dorea era să se tolănească în pat, să îşi pună căştile în urechi şi să asculte rock până când adormea. Asta era pentru ea definiţia relaxării.Cu toate acestea nu a putut să le refuze invitaţia de a le acompania la acea petrecere stupidă. Teodora şi Luiza, acestea erau numele noilor ei prietene şi colege de cameră. S-au întâlnit la deschiderea anului universitar şi s-au împrietenit pe loc. Veneau din colţuri diferite ale ţării însă aveau atât de multe în comun! De parcă ar fi fost “surori pierdute la naştere” după cum glumea Teodora.

            Le privi zâmbind cum inaintau cu paşi mari, încrezători. Da, aveau multe interese şi pasiuni comune, însă nu se putea spune că se asemănau chiar atât de mult. Atât Teodora cât şi Luiza păreau a fi modelate după tiparul revistelor de modă, cu talii zvelte şi picioare lungi, rotunjimi suave şi ten lipsit de orice defect. Erau pline de viaţă şi asta se vedea în orice mişcare. In sinea ei le invidia pentru naturaleţea şi uşurinţa cu care se acomodau oricărei situaţii şi o parte din ea dorea să poată fi ca ele. Tocmai de aceea a acceptat să meargă la petrecerea aceea. Din simpla dorinţă de a renaşte. Acolo, în oraşul acela îndepărtat unde nimeni nu o cunoştea şi nu o putea asemui cu acea fată retrasă şi ştearsă ce mereu îşi pleca privirea.

            - Cami, grăbeşte-te odată! O să întârziem! A tresărit surprinsă când o mână a apuca-o cu forţă de antebraţ şi o trase brusc în faţă, făcând-o să îşi piardă echilibrul pentru un moment. La naiba! Exclamă în gând regretând deja decizia de a purta tocuri. Dar erau aşa de drăguţe! Oftă şi se lăsă practic târâtă de Luiza al cărei rânjet devenea din ce în ce mai extaziat cu cât muzica se auzea mai tare. Au făcut stânga şi au iuţit nerebdătoare pasul evitând cu iscusinţă un grup de tineri ce păreau suspect de binedispuşi.

Oftă din nou, dezamăgită. Poate că nu era totuşi pregătită pentru asta. Poate...poate ar fi trebuit să înceapă cu ceva mai uşor, mai simplu de executat decât o astfel de petrecere unde singurul lucru pe care îl puteai face era să îţi îneci simţurile în alcool şi să speri că nu vei deveni principalul subiect de discuţie al zilei de mâine.  

Traversară rapid peluza plină de pahare şi sticle goale, strecurându-se printre busturile transpirate şi uneori dezbrăcate ce le blocau trecerea şi ajunseră la uşa de la intrare, unde gazda petrecerii le întâmpină râzând. Le înmână câte un pahar de bere “de bun venit” şi le făcu semn să intre. Cami îl acceptă zâmbind, însă nu se obosi să facă cunoştinţă cu el. Şi dacă i-ar fi spus numele, era sigură că în stadiul în care era, nu şi l-ar fi putut aminti. Petrecerea era dată de nimeni altul decât de fiul decanului. Un etalon viu al concepţiei de “băiat de bani gata” ce avea deja viitorul plănuit până la cel mai mic detaliu de către mămica şi tăticu’ şi tot ce trebuia el să facă era să încerce să nu îi facă de ruşine şi să accepte fără obiecţie orice decizie a lor. O marionetă perfectă.

- Patetic... murmură tânăra făcându-şi loc prin mulţime. Îşi roti privirea în jur căutându-şi prietenele. Le găsi rapid în mijlocul ringului de dans improvizat dansând cu dezinvoltură. Păreau în elementul lor, observă Cami şi contemplă dacă ar trebui să li se alăture sau nu. Probabil că nu. Dar va dansa! Îşi spuse cu hotărâre. Dacă va fi invitată. De un tip. Ce se putea ţine singur pe picioare fără a se legăna la orice adiere. Îşi aruncă rapid ochii peste feţele prezente şi o bufni râsul.

- Mult noroc încercând să găseşti o astfel de persoană... Nu ar fi trebuit să vorbească singură, însă în acel vacarm nimeni nu ar fi băgat de seamă. A inspirat rapid simţind o pereche de mâini ce îi cuprindeau  talia şi îi alunecau încet pe şolduri, ridicându-i uşor rochia când se întorceau la poziţia lor iniţială. Oare când începuse să danseze? Nu era sigură, însă trupul i se mişca timid pe ritmurile melodiei celor de la Maroon 5.

Baby, I'm preying on you tonight

Hunt you down eat you alive

Just like animals, animals, like animals...

 

Poate că era berea ieftină făcându-şi efectul sau poate era doar un moment de nebunie însă se lăsă pradă dorinţei, unduindu-se în sincron cu partenerul ei. Îi simţi respiraţia caldă scăldându-i ceafa şi corpul robust atât de aproape de al ei. Îşi închise ochii şi îşi întoarse pe jumătate faţa spre a lui. Îşi muşcă uşor buza de jos. Mirosea atât de bine! Îşi ridică mâinile deasupra capului lăsându-le să cadă pe spate atingându-i cu vârful degetelor pielea fină a gâtului. Constată cu satisfacţie că mişcările lui deveneau mai alerte şi gemu când el o trase şi mai aproape de el. Melodia se apropia de sfârşit şi amândoi ştiau asta.

Braţele lui se strângeau protectiv în jurul ei nedorind parcă să o lase să plece. Poate ar trebui să se joace un pic. În mod straniu, ideea o incânta. Poate că nu era atât de inocentă pe cât se considera. Se întorse rapid în braţele sale şi se lăsă să cadă numai pentru a se ridica chinuitor de încet lipindu-şi corpul de al bărbatului. Era perfect conştientă de cât de bine îi putea simţi sânii presaţi de pieptul lui.

Zâmbi provocator şi îşi apropie buzele de gâtul lui abia atingându-i pielea. Începuse un joc periculos, însă iubea felul cum respiraţia lui devenea din ce în ce mai greoaie. Când acordurile melodiei începeau să se stingă, se ridică pe vârful degetelor şi îl muşcă jucăuş de gât folosind acel moment de surprindere pentru a i se strecura din îmbrăţişare.