♠️Prietenia♠️

Inceputul🏞

-Haide-ti la film in seara asta,este premiera noului film cu vampiri!

-Dar am zis ca vom merge la ziua lui Adeline ,Sandra ai uitat?

-Nici macar nu o cunosc,mergeti voi!

-Nimic nu iti convine Sandra,in ultima perioada te cam fastacesti la activitatile cu noi!

-Poate pentru ca mereu am facut numai ce ati vrut voi!

-Haide fetelor nu va certati!

-Tu nu te baga Luca,mereu ai fost de partea ei!!

-Luna are dreptate,ce se intampla cu tine Sandra?

-Nu pot sa cred ca reactionati asa doar pentru ca o data ripostez si eu!

-De cand ai tu idei Reya?

-Poftim?

Asta a durut cu adevarat.Luca si Luna erau prietenii mei de aproape 4 ani de zile eram de nedespartit.Eu si Luna am impartit acelasi pat,masa,secrete,haine si banca de la scoala.Eram in ultimul an la liceu,eram in vacanta,mai erau 3 zile pana incepeam ultimul an.Azi parca m-am trezit dupa ani de zile de cosmar,cearta cu ei m-a trezit la realitate,m-a facut sami dau seama ca in toti anii astia eu am fost doar umbra lor.

-Cum poti vorbi asa Luna cu mine,sunt prietena ta!

-Pai atunci respecta planul!

-Planul vostru!

-Haide Sandra,nu este nimeni vinovat ca tu nu vrei sa cunosti pe nimeni,eu vreau sa merg la petrecere in seara asta si Luca va merge cu mine!

-Logic,spun nervoasa!

-Haide Reya,mergem la petrecere si ne uitam in alta seara la film!

-Era de asteptat sa fi de partea ei si de data asta!

Spun cu lacrimi in ochi si plec.Luca a vrut sa ma opreasca insa Luna l-a oprit si i-a spus"Las-o,o sa-i treaca,se intoarce singura la noi".Dar nu aveam de gand sa ma intorc si nici sa ii mai consider prietenii mei.Nici nu stiam unde merg,doar mergeam cu lacrimi in ochi,le tineam bine acolo,nu vroiam sa ma dau batuta si de data asta.Luna a fost opusul meu,ea era mai tupeista si populara,eu eram in largul meu doar in preajma lor si asta m-a dezavantajat de foarte multe ori.Nu imi exprimam sentimentele,ideile si ce imi placea mie sa fac,faceam doar ce le placea lor si eram de acord doar cu ideilor lor pentru a nu supara pe nimeni,iar ei s-au obisnuit asa.Luna imi folosea de foarte multe ori ideile pe care mie imi era frica sa le pun in practica,asa a devenit cea mai buna in echipa majoretelor si cea mai populara fata din scoala.Atitudinea mea in preajma lor era pe jumate a ei in viata de zi cu zi.Iar eu am decis sa pun capat acestei situatii si sa tai raul de la radacina.Condusa de gandurile mele am ajuns la un pod vechi din oras(Cannberra,Australia).Locuiam la marginea orasului.Podul era necirculat iar la sute de metri sub el era o apa.Nici nu stiam unde sunt ,niciodata nu ajunsesem asa departe.Eram foarte suparata si primul meu gand a fost sa ma urc pe balustrada din beton a podului.Ma uitam la apa tulbure din fata mea.Lacrimile mele au inceput sa curga siroaie pe fata mea si imi vedeam in fata ochilor toti acesti ani in care am stat sub o carapace bine zidita.Imi vedeam greselile si cat de oarba am fost la gesturile si vorbele prietenilor mei.De cate ori au ras de mine si de cate ori m-au desconsiderat.Dusa de val de vurnerabilitatea pe care o aveam in suflet am vrut sa fac o nebunie.Stiam sa innot si daca puteam sa fac nebunia asta cu siguranta voi iesi din carapacea asta blestemata.Vazand apa atat de tulbure m-am speriat,eram constienta ca daca de aici se vedea asa nervoasa cu siguranta jos e mai periculos,era destul de mare distanta,sute de metri.Nu stiu cum am reusit ,vrand sa ma intorc pentru a cobora de pe balustrada piciorul mia alunecat,am reusit sa ma agat de margine dar nu aveam destula putere,exact cand mana mi-a alunecat am vazut o alta mana care a vrut sa ma prinda dar era prea tarziu.

♠️Perspectiva lui Rey♠️

Adus inapoi in orasul natal de problemele familiei,eram innebunit dupa sporturile extreme.Azi am ales sa fac ciclism prin locuri pustii.Am ajuns la un pod destul de vechi dupa aspect.Cand am ajuns mai aproape am vazut pe balustrada acelui pod o silueta care nici nu mi-am dat seama ce incerca sa faca,am vazut doar ca era o fata bruneta cu parul lung,avea breton,era imbracata sport.Nu am vrut sa deranjez vazand ca vrea sa plece.Am mai intors capul odata si am apucat sa vad accidentul cum fata aluneca de pe pod .Am fugit repede dar era prea tarziu,mana i-a alunecat.O priveam pierdut,avea ochii inchisi.Nu aveam de ales,am sarit si eu dupa ea.Am reusit sa o vad cum iese miraculos la suprafata si radea.Spunea ca o nebuna"Am reusit,am facut-o".M-am dus spre ea,insa exact cand sa o iau la intrebari un curent o traga in adancul apei.Mam scufundat dupa ea,se lupta sa iasa la suprafata dar apa era prea puternica.Am reusit sa o iau de mana si am aduso la suprafata dar era inconstienta.Am puso in spate la mine si am aduso la mal,acordandui primul ajutor.Am respirat usurat cand am vazut ca scoate gura de apa pe cate o luase si respira haotic.Mam uitat la ea si cand am vazut ca este constienta am tipat nervos la ea:

-Esti nebuna?Ce incercai sa faci pe acel pod?

-Nu stiu...spune zgribulita si cu vocea tremurand.Am alunecat!

-Daca nu eram eu?spun si ii iau barbia in mana mea sa se uite la mine.

-Daca nu erai tu ce?Muream si cu asta basta!spune nervoasa si imi da mana la o parte.

In acel moment mi-am luat tricoul pe mine si am plecat.Nici nu m-am uitat in spate.