♠️Prietenia♠️

Capilolul III

-Inca esti suparata?ma intreaba Luca privind inainte spre scena.

-De ce nu ma privesti?ii spun si ma intorc spre el.

-Te ascult!spune zâmbind la mine.

-Unde este Luna?

-Trebuie sa apara!

-Ar trebui sa vorbim!

-Mi-a spus totul...

-Totul ce?

-Despre...sti tu...de ce ai rabufnit asa...

-Poftim?

-Nu trebuie sa te ascunzi Sandra...e in regula...e normal...

-Despre ce vorbesti?

-Uite Reya,noi eram de nedespartit,toti trei...ar fi trebuit ca totul sa ramana asa.

-Nu inteleg...

-Ai devenit geloasa...

-Poftim?

M-a privit provocator si a zambit din coltul gurii.Ma pierdeam in ochii lui.

-Luca!Te rog...

-Eu vreau sa te rog pe tine sa lasi deoparte aceste sentimente negative si sa revenim la cum am fost,se poate?

-Ce ti-a spus Luna?

-Nu mi-ai raspuns la intrebare?

-La ce sa renunt?La sentimentele pe care le am pentru tine?La ceea ce simt si ce imi doresc?Sa ma prefac?Nu pot!

-Deci e adevarat?

-Da...

-Dar sti ca nu putem fi mai mult decat prieteni?

Am simtit cum stomacul mi se strange,lacrimile nu le puteam opri...

-Dar cu Luna?

Ezitarea lui a fost un raspuns pentru mine.Am vrut sa plec,dar Luca mi-a prins incheietura maini:

-Am vrut sa iti spunem!Sandra nu vreau sa suferi...imi pare rau.

Dar nu am vrut sa mai aud nimic.Eram ranita,nu puteam sa ies din soc.Priveam multimea de elevi care se adunau pentru inceperea discursului iar eu fugeam stergandu-mi lacrimile in partea opusa spre iesirea din liceu.Lacrimile imi incetoseau vederea si m-am izbit de ceva.O mana m-a prins puternic si ma tras pe margine pentru a nu ateriza in fata unei masini.Totul a fost o fractiune de secunda.Am deschis ochii usor si am ridicat capul.Eram in bratele unui barbat cu parul brunet cu ochii caprui.Am fugi,am fugit fara sa ma uit in urma mea.Eram in stare de soc si eu nu vroiam asta.Nu imi puteam controla emotiile.Am fugit in padurea de la marginea orasului.Priveam podul de pe care am cazut si am inceput sa tip.Am cazut in genunchi si am inceput sa plang.Eram prea slaba.Am fugit acasa si m-am inchis in camera mea privindu-ma in oglinda ore intregi.Oare eu eram?De cateva zile simteam ceva in suflet pe care nu il puteam controla.Insa de la un apel viata mea sa schimbat total.Eram cu totii la masa.Andreas a decis sa ni discutam de fata cu mama ce sa intamplat la scoala.Mama a primit un telefon.A impietrit:

-Mama!strig si fug si eu si Andreas spre ea in acelasi timp cand o vedem ca se prabuseste.Cine e?telefonul era deja cazut pe jos.Il ridic si aud o voce:

-Doamna ma auziti?Ne pare rau pentru pierderea dvs.Daca apar noutati va anuntam.

-Ce?Ce pierdere?

-Doamna ma auziti?Se intrerupe!

-Da,va aud!spun cu vocea ragusita in timp ce mamei ii curgeau lacrimi pe obraji.

Cel de la celalalt capat al telefonului era capitanul vasului unde se pare ca tata ar fi pierit intr-o furtuna.Nu i-au gasit cadavrul dar sunt convinsi ca a murit innecat in ocean.Aceasta veste a cazut ca un traznet peste noi.Mama se imbolnavise A cazut in depresie,nu mai mergea la munca.Eu trebuia sa stau cu ea pentru ca pleca de acasa si o gaseam pe strazi cu bautura.Andreas continua sa mearga la liceu dupa multe confruntari.Am gasit un loc de munca dar nu era in orasul nostru.Era intrun oras mai mare,in Sidney.Era un job bine platit si am cazut de acord ca Andreas va veni dupa ce isi va termina liceul iar pe mama o vom interna intr-un centru de ingrijiri pentru persoane cu probleme.Isi pierdea memoria de multe ori.Cu banii pe care ii castigam imi permiteam sa ii platesc studiile si cheltuielile lui Andreas.Mamei ii platisem pentru un an ingrijirea cu banii trimisi de seful tatalui nostru.Ziua lucram ca salvamar iar seara faceam curatenie intr-un hotel scump de pe plaja.O alta urgenta m-a facut sa fug in orasul natal din nou.

-Dar cum a disparut?Cum este posibil sa platesc si sa dispara?Unde putea sa dispara?

-Nu stim doamna cum a trecut de oamenii de paza!Pur si simplu nu am mai gasito dimineata in pat.