Oriunde si oricand

5. Camera trecutului

-Deci asa numiri voi un simplu perete... "Camera trecutului"?
Odata ce Casandra a apasat pe un numar de caramizi, mi-am dat seama ca labirindul nu se terminasa si ca in spatele peretelui se intindea un alt tunel care nu era luminat de nimic altceva decat de torta din mana dl Miler.
- Camera este la farsitul tunelului. a spus dl Miller
- Aaaa... zic eu brusc simtindu-ma rusinata pentru ceea ce spusesem.
Dupa cam 100 de pasi am ajuns insfarsit in "Camera trecutului".
In loc de lacat, usa era inchisa cu o piatra imensa de culoare verde in care pe rand se derulau imagini cu razboaie, cutremure si... in fine, toate lucrurile pe care incercau toti acesti oameni sa le previna.
- Si cum intram? am intrebat eu curioasa.
- Trebuie sa asteaptam... a spus Casandra.
De odata usa s-a deschis singura.
- Haideti!!!
Inauntru erau destul de multi oamenii in halate albe, galbene si albastre, halate pe care pentru fiecare corespundea o insigna de aceeasi culoare cu un desen specific pe ea.
Insignele albe aveau pe ele o picatura de apa, pe cele galbene se afla un fel de ac de cusut, iar pe cele albastre o busola.
Spre noi se apropie o doamna in halat alb. Avea parul scurt si castaniu cu niste ochi verzi foarte patrunzatori.
- Buna ziua, dl. Miller! spune ea politicos.
- Buna, Helen! Mikayla, ea este Helen Grace, unul dintre savanti nostri. ma informeaza dl. Miller.
- Helen! spune ea incantata intinzandu-mi mana. Deci tu esti Mikayla despre care am auzit atatea!
-Da. spun eu salutand-o usor cu o strangere de mana.
- O sa iti placa aici! ma asigura ea.
- Sa speram... spume mama putin neincrezatoare in situatie si chiar si in mine.
- Eu m-am oferit sa- ti fiu un fel de tutore. Te voi pregati pentru "testul" tau.
- Adica nu il voi da chiar azi!?
- Mikayla, testul tau a inceput de cand ai pasi in holul Consiliului si se va incheia doar cand tu vei intoarce din trecut spune dl. Miller.
- Cat despre tutore, ai nevoie de el pentru partea examenului cand vei calatori in trecut. Noi incercam sa reparam probleme nu sa creeam unele mai mari asa ca ai nevoie se fii instruita corect.
- Si cat timp va dura aceasta pregatire? intreaba mama putin speriata.
- O luna, mai mult sau mai putin. spune Helen. Luni in care, din pacat nu o veti vedea, decat la sfarsit antrenamentului, adica la testul final.
- Dar unde va sta? continua mama discutia.
- Chair aici in cladirea consiliului.
Nici nu mai aveam forta sa vorbesc... o luna fara mama... o luna cu toti acesti oameni pe cred nu ii cunosc.... E PREA MULT...