10. In 1549 - partea II

29 4 0
                                    

Am "aterizat" intr-un fele de bloc de pe vremea aceea. Din unul dintre apartamente se auzea un pian... Incerc sa aflu din care vine muzica.
- Ce faci?!?! ma intreaba Sara furioasa. Nu poti da buzna in casele oamenilor.
- Nu aveam de gand intru. ma apar eu.
- In fine... acum iesim afara. Cred ca inca mai e aici parcul acela. spune ea... parca doar pentru sine.
Afara este o vreme destul de frumoasa. Cred ca mijlocul primaverii judecand dupa gramezile de flori adunate la poalele copacilor.
Ne indreptam spre un parc din apropiere, pe care l-am vazut pe unul dintre geamurile blocului. Este imens, dar din nu stiu ce motiv, destul de pustiu. Nu inteleg de ce oamenii ar alege sa stea in casa pe o vreme asa frumoasa, dar in fine...
Odata ce scap de ganduri imi dau seama ce Sara nu parea sa se bucure de soare sau de priveliste nu pot spune unde ii era capul, dar stiu sigur ca nu aici...
- Sara... s-a intamplat ceva? o intreb eu cu o urma de ingrijorare in glas.
- Nu doar ca locul asta imi trezeste amintiri.
As fi vrut sa o intreb despre ce amintiri era vorba, dar nu parea ca ii face placere sa vorbeasca despre asta. Urmatoarele cinci minute am mers in tacere pana cand ea a rupt-o.
- Cand traia obisnuiam sa calatorim impreuna... in trecut vreau sa zic si mereu o rugam pe Helen sa ne aduca aici. spune ea si pentru un moment am avut impresia ca vad o lacrima scapandu-i. Despre cine vorbea...? Dar nu dupa mult timp mi-am dat seama, vorbea despre mama ei.
- Dar cum a... inghit in sec si spun, murit?
- Nu te ingrijora stiam ca va veni si intrebarea asta... mereu vine. Se aseaza pe o banca, ofteaza scurt si incepe. Chiar acolo spune aratandu-mi cu degetul o strada alaturata parcului. Cred ca Helen a gresit cumva coordonatele, oamenii au vazut-o aparand din senin in mijlocut strazii si de aici nimeni nu stie ce s-a intamplat.
- Imi pare rau... spun eu dorind sa umplu linistea care se asternuse.
- Nici macar nu ai de ce, nu e ca si cum tu ai avut vreo legatura cu asta.
Discutia cu Sara ma facut putin curioasa, voiam sa aflu mai multe despre mama ei... dar nu azi, azi am facut rost deja de destule informatii.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 15, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Oriunde si oricandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum