Capitolul II

13 1 2
                                    

  PARTEA I:

  Sunt urmarita de o umbra care nu imi da pace... Oare sa fie un potential iubit? -Nu... uneori uit ca sunt condamnata nefericirii. De ce? Iubirea pentru el  a fost prea mare,prea intensa,dar el a plecat... iar iubirea pentru el s-a transformat intr-un chin, o suferinta vesnica.

  Inima? Inca e aici..dar e pietrificata; mai are putin si se va sfarama in mii si mii de bucati. De-as putea lua roca asta dura din piept si as incerca sa o sparg...degeaba... nu ar fi decat piatra.. nu mai exista sange care sa tasneasca, nu mai exista nimic...

  Agonia... Tristetea.. Totul e parte din viata mea.. -Ce viata? Durerea ma destrama. Singurele clipe de fericre sunt atunci cand ma trezesc cu noi sperante si privesc intreaga lume din balconul vilei mele..Iar apoi..? Se duce. 


  Merg pe strada, ma grabesdc sa ajung la birou. Din greseala ma ciocnesc de un barbat, chipes, de aproximativ 30 de ani:

- Imi cer scuze! Uneori sunt asa neatenta..

- E in regula! Daca nu sunt prea indraznet.. care e numele tau?

- Katerina.. Katerina Pierce.

- James. Incantat!

  Mainile ni se ating... are o putere coplesitoare! Ochii lui sunt de un albastru deschis, si ma privesc coplesitor. Oare sa fie el alesul? Atractie fizica-ca intotdeauna. Nimic mai mult.

  Se prezinta si aflu ca e pictor... Interesant! Mi-l si imaginez gol, pictand in fata unei panze. Cum ar fi o relatie cu un pictor? Nu... Nu trebuie sa ma gandesc la asta! As ruina viata unui om din cauza lipsei mele de afectiune...Ei sunt sensibili, eu...eu sunt asa.. Gandurile vin si pleaca, parca ma desprind pentru cateva momente de corp si plec intr-un alt univers, unul in care sunt capabila de afectiune... Nu mai aud nimic in jur... Acum totul e gol si intunecat..Am ajuns intr-un alt univers? Ahhh! Nu! Mi-am privit sufletul... E o liniste care ma innebuneste! Vad o umbra.. Umbra aceea, o cunosc... Un barbat solid, cu niste trasaturi deosebite... Nu reusesc sa descifrez..

- Katerina!

Deodata ma trezesc la realitate...

- Ai patit ceva?

- Nu.. Sunt bine...

- Aici ai cartea mea de vizita. Daca te vei mai gandi la oferta, contacteaza-ma!

  Ce oferta? Despre ce vorbeste? Iar m-am lasat dusa de val.. De ce asa neatenta Kate? Ma cert singura... Se mai intampla...

The MonsterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum