Uneori, dragostea te lovește...Brusc, neprevăzut, nepregătit, dezarmat.
Accepți sau fugi?
În esența dragostea a apărut din admirația oamenilor față de arme și războaie. Cum poate avea un sentiment atât de complicat, născocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Niciodată nu am crezut în destin. Asta până să-l cunosc pe el. Căci, în esență, noi eram propriul destin. La fel cum nu credeam nici în oameni, cu totul că o făcusem, cândva, prea mult.
Dar credeam în iubire și suflete pereche, sau cel puțin obișnuiam.
Fusesem zdruncinată și toate crezurile mele se făcură scrum. La fel cum se făceau și țigările pe care le fumam acum. Trăiam într-o lume fericită în timp ce sufletul meu clocotea. Nu-și revenise niciodată după ceea ce se întâmplase. Aveam zile mohorâte și zile mai puțin mohorâte, niciodată calde, împlinite sau linștite.
Pentru că de fiecare dată când această fericire părea tangibilă amintirea serii aceleia mă lovea ca un tren. Uite așa ajunsesem să nu mai cred nici în fericire. Nu știu cât trecuseră de atunci și nici nu voiam să aflu, lăsasem totul într-un nor. Și da, Delilah Shaw murise în seara aceea. Rămăsese doar o umbră a ceea ce-am fost cândva.
Poveștile cu pasărea Phoenix erau legende. Cenușa mea rămăsese acolo unde inima mea se făcuse bucăți. Trecusem de faza de negare de mult timp, dar uneori refuzam să cred că s-au întâmplat. Dar învățasem să-mi focusez durerea în muncă.
Mă mai bucuram și de micile detalii ale vieții, de cafele aromate în zile de toamnă reci, de pielea arsă în veri calde și de nisipul fierbinte pe plaje sălbatice.
Destinul, însă, exista. Îți scotea in cale un om fix când te așteptai mai puțin. Ziua în care mi s-a scris destinul nu a fost nici pe departe ziua în care m-am născut. Soarta mea fusese hotărâtă cinsprezece ani mai târziu, într-o zi de iunie, acolo unde soarele se întâlnea cu luna.
Am fost întrebată de ce fumez, de ce devorez țigară după țigară, le-am zâmbit și am inventat o scuză. Nimeni nu știa că în fiecare fum simțeam buzele tale peste ale mele.
Tu ai fost motivul pentru care m-am simțit vie și care totuși mă omora încet cu fiecare respirație.
Promit că într-o zi voi găsi puterea să-ți zic la revedere.
