Uneori, dragostea te lovește...Brusc, neprevăzut, nepregătit, dezarmat.
Accepți sau fugi?
În esența dragostea a apărut din admirația oamenilor față de arme și războaie. Cum poate avea un sentiment atât de complicat, născocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
2 veri mai târziu
Zile tomnatice de septembrie
M-am privit în oglindă fugitiv. La naiba! Nimic nu arăta bine pe mine. Erau mai puțin de treizeci de minute până când trebuia să plecăm și eu nici nu știam cu ce aveam să mă îmbrac. Telefonul meu suna necontenit, apel după apel, enervându-mă la culme. Cu toate acestea, am observat soarele de afară care, parcă, avea să prezică ceva. Nu-mi dădeam seama ce, dar aveam acest sentiment.
Am privit ecranul telefonului chiar de știam cine mă suna. Aveam, poate, zece apeluri pierdute de la Agnes. N-am răspuns și am deschis dulapul exasperată. Am auzit un ciocănit în ușă și apoi am zărit-o pe mama stând în prag.
— Excursia asta a fost o idee proastă!
M-a privit amuzată și m-am întors pe vârfuri cu fața spre dulap căutând ceva, orice.
— Mie mi se pare o idee chiar foarte bună!
— Mamă, eu nici nu vreau să mă fac avocat sau judecător! zic revoltată.
Bineînțeles că mama avea altă părere despre asta. Școala organiza ca în fiecare an o excursie absolut plictisitoare la univeristate din orașul alăturat. Anul acesta facultatea de drept din cadrul Universității ținea "ziua porților deschise".
Nu-mi plăcea să mă aflu acolo, dar mama a insistat, iar al doilea motiv foarte important pentru care am acceptat să merg erau cele două puncte în plus la științe sociale.
Am pufăit nervoasă și am tras din dulap o pereche de jeanși negri, simpli și o cămașă albă. Mi-am desfăcut părul din coadă și l-am lăsat pe spate. Spre uimirea mea arăta chiar decent. În mai puțin de cinsprezece minute am fost gata și i-am răspuns, în sfârșit, prietenei mele.
— Arăți foarte bine! îmi spune mama și îmi zâmbește. Să mănânci ceva, bine?
— Da, mamă, spun și iau paltonul în fugă ieșind pe ușă și trimițând pupici în aer către mama.
Agnes mă aștepta în fața casei. Știam că vine în excursie pentru că își dorește să fie avocată, asta și pentru că voia să se holbeze la tipii din primul an. Avea părul brunet prins în două codițe împletite și era machiată foarte subtil. Mi-a făcut cu mâna când m-a zărit și câteva secunde mai târziu m-am trezit prinsă într-o îmbrățișare.
