Uneori, dragostea te lovește...Brusc, neprevăzut, nepregătit, dezarmat.
Accepți sau fugi?
În esența dragostea a apărut din admirația oamenilor față de arme și războaie. Cum poate avea un sentiment atât de complicat, născocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
o luni liniștită și un sfârșit de septembrie
Noapte după noapte, privirea aia îmi tulbura somnul. Mă făcea să dorm puțin, să mă agit și să mă las distrasă. Eram eu, aproape moartă și mai era și el cum încerca să mă salveze. Apoi deschideam ochii pentru prima oară și albastrul irișilor săi îmi dădea de înțeles că încă trăiesc. Mă trezeam apoi în toiul nopții, iar somnul nu se mai apropie de mine.
Seară după seară, visam același lucru și declaram cu ardoare că eram, deja, sătulă. Nu mergeau nici pastilele de liniște și nici ceaiurile de planete. M-am pus pe marginea patului obosită fiind, încercând să-mi găsesc motivația necesară pentru o nouă săptămână de școală.
M-am îmbrăcat în grabă, apoi mi-am mascat cearcănele și am coborât în bucătărie. Mama era și ea acolo, lucrând. Avea laptopul în față și vocifera ceva, înțeles numai de ea. Cum putea să arate așa de perfect? Îmi pregătise și mie micul dejun și am zâmbit ușor.
— Ce se întâmpla cu tine? mă întreabă prima dată cum vă vede.
Femeia asta mă citea ca pe o carte deschisă.
— Nimic, mamă, dar aș avea nevoie de o îmbrățișare! zic și o văd cum se ridică venind spre mine și cuprizându-mă în brațele sale.
— Sunt mereu alături de tine, bine? zice și mă sărută pe frunte.
Continua să-mi reamintească asta; și îi mulțumeam divinității că ea este mama mea.
— Știu, mamă.
— Haide, mănâncă acum, îmi zice și mă mai sărută o data pe creștet.
Mama fusese dintotdeauna cea mai de nădejde prietenă a mea. Avusesem o relație foarte bună mereu.
— Te va duce Chris la școală, zice și bea o gură din cafea.
— Mamă, știi prea bine că nu-i nevoie. Pot lua autobuzul.
Chris era șoferul mamei mele, iar mie nu-mi plăcea absolut deloc să profit de asta. Da, familia mea își permitea un șofer, dar asta nu mă făcea cu nimic mai specială. Ignoram toate beneficiile și erau eu, Delilah Shawn care știa ce însemna să ai un șofer, dar care cunoștea și privirea îndurerată a unui tată după ce a renunțat la mâncarea din farfurie pentru familia sa.
Nu am continuat discuția în contradictoriu și mi-am luat geaca în fugă îndreptându-mă spre mașină. Agnes avea antrenamente la înot așa că astăzi era singură, pe cont propriu. L-am salutat pe Chris și i-am zâmbit frumos.
Eram în trafic la ora de vârf așa că drumul care în mod normal dura în jur de zece minute, se dubla acum. Am urmărit fiecare mișcare din jur, mașinii oriunde cu șoferi obosiți, plictisiți și grăbiți, fiecare cu propriile probleme și nuanțe de alb, negru și gri. Unii înjurau în gand, alții așteptau liniștiți la semaforul care, nu se mai făcea verde.
