Inapoi la viața

Prolog

Elissa
   Visul meu de a merge la o școala privată in sfârșit se adeverește. Am trecut in sfârșit in anul trei, am fost admisă la școala privată la care râvneam din anul întâi iar acum pot spune pentru prima oară ca mama e mândra de mine.
   Din cauza distantei dintre casa mea și școala v a trebui sa stau la internat. Cât de rău poate fi, nu? Sa speram ca nu la fel de rău pe cât cred eu.
   Cobor din taxi și îl ajut pe tatăl meu vitreg sa îmi ia bagajele din portbagaj. Ma înțeleg foarte bine cu el, fiind pentru mine singura figura paternă de care am avut vreodată parte. Are o construcție robusta, cu obraji rumeni și un zâmbet care ma face sa mi dispară teama pe care o simțeam acum câteva minute.
- Issa, spune mama pe un ton trist, da mi sa te ajut nu poți sa le cari pe toate trei. Mi e mila sa o pun sa care vreo geanta, fiind atât de obosita și harsita de munca.
- Ma descurc mama, nu i nicio problema, spun afișând un zâmbet care pare sa o mulțumească.
   Intru pe porțile uriașei scoli la care voi studia pentru următorii doi ani si nu mi vine sa cred. Curtea e plină de elevi cu bagaje, care vor sta la cămin exact ca mine. De la intrate pana la clădiri sunt cărări cimentate pe care din loc in loc sunt scrise citatele unor autori care mi sunt necunoscuți. In spate se observa un teren de fotbal cum am văzut numai in filmele de pe Netflix. Devin și mai incantata de locul asta.
   Intru in urma mamei in clădirea căminului si nu exagerez dar îmi aud pulsul in urechi si cred ca o s o ia la sănătoasă.
- Ce camera spuneai ca ai?
- Etajul 3 camera 31.
   Urc scările cu greu cărând bagajele după mine, dar, in sfârșit ajungem la etajul trei. Las bagajele pe podeaua tapițată intr o nuanță de roșu sangeriu, și scot cheile din mica borseta roz pe care o port peste tot. Deschid usa și duc pe rând valizele, in timp ce tatăl meu vitreg aseaza câteva cutii intr un colt îndepărtat al camerei.
- Issa, tu rămâi aici și noi mergem sa aducem restul cutiilor, bine? ma întreabă mama ușor agitata.
- As putea veni cu voi sa va ajut sa le carati... incep eu sa spun dar mama ma întrerupe.
- Ne descurcam noi doi tu ai grija cu bagajele și încearcă sa te obișnuiești cu noul tau cămin.
   Nu mai apuc sa spun nimic pentru ca inchide cu putere usa in urma ei. Ridic privirea pentru a analiza ce pot face pentru a îmbunătăți acest loc. Pereții sunt vopsiti intr un alb simplu, foarte plictisitor.. cred ca cu ei voi începe sa redecorez. Apoi, privesc locul in care se afla patul meu și.... încă un pat? Nu am fost anunțată ca voi împarți camera cu cineva, dar acel cineva deja are o parte din bagaje așezate ordonat lângă pat.
   Cineva ciocane la usa și ma îndrept numaidecât sa o deschid, și dau nas in nas cu o fata foarte zâmbitoare, cu un par blond și lung pana la jumătatea coapselor și niște ochi verzi ca de smarald. Poarta o pereche de blugi albaștri rupți și un tricou lălău inscripționat cu textul "Când viața îți da lămâi ai grija in ochii cui le storci" care ma face sa zâmbesc.
- Buna! spune ea evident foarte entuziasmata. Sunt Camila, noua ta colega de camera. Văd ca tine in mâna o cutie care pare destul de grea asa ca ma dau din fata ușii pentru a ii face loc. Mersi! Pe hol mai e o cutie, poți sa o aduci tu te rog?
- Sigur, bolborosesc si ies pentru a lua cutia. E o cutie foarte grea plină cu reviste de moda si încălțări. Intru pe usa si ma îndrept spre ea. Îmi spune sa o las lângă dulapul ei iar eu ma conformez.
   Ma apuc si eu sa mi pun bagajele in partea mea de camera ca nu cumva sa o deranjeze pe Camila. Oh si realizez ca eu nu m am prezentat. Ma îndrept spre ea si încerc sa zâmbesc cât de frumos pot, pentru a face o impresie mai buna decât cea pe care i am făcut o pana acum.
- Eu sunt Elissa dar prietenii îmi spun El. Ma bucur sa te cunosc deși credeam ca o sa stau singura in camera, spun ridicând din umeri.
- Poti sa mi spui Cami, îmi spune rânjind. Și eu credeam ca voi sta singura, si am discutat cu oamenii care s au ocupat de închirierea camerelor si au fost foarte mulți elevi care s au înscris pentru a sta la cămin si nu mai erau camere disponibile, asa ca ne au cuplat câte doi in camera.
   Mama intra pe usa cu doua cutii in brațe și eu ma duc repede sa o ajut cu ele. I le iau din mâna și le pun lângă restul. O sa am destul de multe lucruri de pus in ordine.
- Ferdi le aduce pe ultimele și după asta noi v om pleca, spune mama zambind.
   Ii fac cunoștința cu noua mea colega de camera și par ca se înțeleg destul de bine deja și asta ma bucura.
- Sa fii cuminte, da? Și dacă ai nevoie de orice ma anunți. O strâng puternic in brate și parca nu i as mai da drumul niciodată.
- O sa te anunț dacă am nevoie de ceva, repet eu după ea zambind zeflemitor. Și o sa vorbim zilnic, și o sa mai vin acasa in weekenduri, și tu o sa poți sa mai vii sa ma vezi, ii insiruiesc eu toate metodele de comunicații pe care le avem.
   Ma desprind din îmbrățisarea mamei și îl iau in brate pe tatăl meu vitreg care ma strânge cu putere.
- Sa ai grija de tine și sa Asculți de mama ta chiar dacă practic locuiești singura, îmi spune surazand. Surâd și eu la cele spuse de el și ne luam la revedere.
   In mod oficial locuiesc singura.
   Am o colega de camera... dar nu am Adulți care sa stea pe capul meu.
   Mai rămâne sa îmi primesc duminica dimineața uniforma școlară pentru care mi s au luat măsurile acum câteva luni deja. Ma apuc de așezatul hainelor in dulapuri și a Cartelor și caietelor la micul birou de lângă geam și observ ca s a făcut destul de târziu.
Cum nu mai am nimic de făcut pe ziua de azi ma pun in pat și cad intr un somn adânc.